Back to basics. Back to us

De cand nu am mai primit prin posta o scrisoare scrisa de mana? Preferam sa ne trimitem mail-uri. De cand nu am mai cautat raspunsul intrebarilor noastre in carti? Preferam sa rezolvam totul printr-un search rapid pe net. De cand nu am mai mancat in tihna ceva preparat de noi, fara sa ne gandim la diverse lucruri si fara sa facem altceva? Preferam sa dam iama in fast food-uri.

Ne folosim toti de aceleasi intrumente cu scopul de a ne usura munca si totusi ne plangem ca suntem plictisiti si ca nu mai avem timp. Oamenii spun adesea ca nu mai au timp, dar adevarul e ca nici nu
l-au avut vreodata. Timpul insa ii are pe ei prizonieri.

Intr-o societate in care ritmul de progres al tehnologiei este intr-o continua crestere, lucrurile esentiale devin din ce in ce mai demodate si uitate. Omul ii este recunoscator tehnologiei pentru ca aceasta i-a usurat viata, doar ca nu vede ca usor, usor devine si el un soft.

Tehnologia nu are sentimente, este ceva de care te folosesti pentru a-ti usura munca. Asa procedeaza si foarte multi oameni! Se privesc ca pe niste masinarii de care se debaraseaza cu usurinta atunci cand nu le mai sunt folositoare sau apare un alt model mai performant.

Naturalul e tot mai inlocuit cu artificialul, de la comportamentul omului, infatisarea sa, pana la mediul in care traieste. Vrem noi oamenii sa devenim niste roboti? Sa avem cateva setari si atat? Parca nu suntem departe de aceasta perspectiva sumbra. Cati oameni nu au facut din viata lor un altar muncii, implicit banilor?

Si relatiile dintre oameni s-au degradat. S-au indepartat de ei si apoi si de ceilalti. Au uitat sa isi bucure sufletul cu lucrurile frumoase, le-au modificat tot mai mult pana le-au adus la stadiul de automatisme.

Lucrurile care nu se pot cumpara cu bani ne fac cu adevarat fericiti. Aveti parte de aceste „lucruri”?

Frumos

Ce mesaj, ce mesaj! SUUUUUUPERB! Enjoy!!

Inspiration or imitation?

Tuturor ni se mai intampla ca la un moment dat sa ne mai inspiram din diverse surse, fie in materie de moda atunci cand vrem sa ne schimbam stilul, sa zicem, fie atunci cand preluam anumite idei, citate, motto-uri cu care ne identificam. Se intampla si e un lucru firesc pana la urma, uneori trebuie sa invatam de la cei mai buni. Insa e absurd ca de la o banala adunare sa se ajunga la o complexa ecuatie, adica inspiratia sa inlocuiasca imaginatia, creativitatea unui individ. Totusi, chiar si atunci cand te inspiri e bine sa adaptezi, sa vii cu amprenta ta personala. Cred ca v-ati saturat si voi de atatea trend-oite in jurul vostru. Bun, ce-i de facut? Sunt cativa pasi care ne pot ajuta:

1. Regula de aur: In primul rand, cel mai important, sa nu va ganditi la ceilati cand vreti sa purtati ceva! Va imbracati pentru voi, pentru a va simti bine. Hainele reflecta o parte din personalitatea voastra! Asta DOAR in cazul in care NU VA GANDITI LA PAREREA CELORLALTI!

In caz contrar, din start faceti un compromis intre cum ati vrea sa fiti si cum trebuie sa apareti in ochii lumii. Si ca sa va spun cinstit, niciodata, dar niciodata nu veti impaca si capra si varza. Asa ca scoateti-va din minte ideea de a va imbraca intr-un fel in care sa-i multumiti pe toti.

2. Stabiliti ce fire aveti (mai timida, mai temperamentala, poate vulcanica, sexy, jucausa, etc). Prin haine transmiteti un mesaj despre voi si poate uneori fara a va da seama macar, transmiteti un mesaj gresit.

3. Aflati ce va place sa purtati si in ce va simtiti foarte bine. In pantaloni, fuste, rochii, tricouri, blugi, adidasi, platforme, pantofi cu toc?

4. Gasiti-va piese vestimentare care sa va puna in valoare. Degeaba va place ceva daca nu va sta bine si nu va evidentiaza atuurile.

5. Adaptati-va intreg look-ul hainelor pe care va place sa le purtati! Parul si machiajul ajuta foarte mult.

6. Accesorizati si accesorizati! Accesoriile sunt precum condimentele in mancare, fara ele mancarea nu ar avea gust. Aveti insa grija sa accesorizati cu gust, fara sa incarcati tinuta!

7.Va puteti gasi o persoana publica (in spatele careia sta desigur o armata de oameni priceputi) cu care va indentificati din anumite puncte de vedere ( stil, alura) si incercati sa retineti anumite combinatii de croiuri, culori, tesaturi, fara a copia insa intreg look-ul.

8. Cand ajungeti in magazine, probati cat mai multe haine, chiar si pe cele despre care credeti ca nu va reprezinta sau nu va vin bine. Asa va educati ochiul si in scurt timp veti sti cu ce va sta bine si veti economisi timp la cumparaturi.

9. Daca tot va luati un insotitor la cumparaturi si simtiti nevoia sa va consultati cu el, macar luati o persoana care se pricepe si are gusturi bune. Altfel, mai bine mergeti singuri si va uitati cu atentie in oglinda inchipuindu-va ca acolo nu sunteti voi, ci o alta persoana, o persoana necunoscuta si va ganditi daca v-ar placea sa o vedeti aratand asa. Daca nu, inseamna ca nu e combinatia cea mai reusita.

10. Cumparati in special lucruri care nu se demodeaza si raman valabile in timp si pot fi combinate la nesfarsit.

Iar ca bonus, condimentati tinuta cu o doza mare de atitudine si de incredere.

Feel good!

Sunt momente in viata in care mai calcam cu piciorul in groapa necazurilor si atunci, unele persoane care vor sa ne sprijine si sa ne ridice moralul ne spun sa nu mai fim tristi pentru ca altii trec prin necazuri mai mari. Oare gandirea asta e sanatoasa? Simte-te mai bine gandindu-te ca altora le merge mai rau decat tie? Nu pot sa cred ca uneori putem fi atat de meschini incat sa ne cladim starea de bine pe ideea ca altora le merge si mai rau.

Pana la urma intamplarile mai putin placute din viata noastra au rolul de a ne modela, de a ne face sa invatam ceva si sa devenim mai puternici, mai intelepti. Trebuie sa ne raportam la problemele noastre, nu la ale altora pentru ca asa nu vom rezolva nimic. Comparandu-ne iarasi nu rezolvam nimic, asa cum putem spune ca unora le merge mai rau, la fel de usor putem afirma ca altora le merge si mai bine si atunci ce facem? Ne intristam sau devenim depresivi? Daca ne-am detasa de probleme si le-am privi ca pe niste prieteni mai duri, care ne spun foarte direct unde gresim, ne-ar fi mult mai usor. In orice lucru rau exista si ceva bun.

Stirile pline de crime, violuri, furturi si tot ce e mai rau pe lumea asta vor sa ne arate ca altii o duc mai rau ca noi, sa ne induca o stare de bine si normalitate incat lucrurile negative, lucrurile cu o doza de agresivitate crescuta sa ni se para obisnuite la un moment dat. Si chiar daca pe moment avem impresia ca nu suntem chiar atat de loviti de soarta, cum ar spune unii, desi soarta ne-o facem noi, starea noastra de spirit este tot proasta. Asa ca aici trebuie schimbat ceva, la modul de a gandi si de a ne raporta la tot ce ne inconjoara. Bunatatea, linistea, bucuria, dreptatea, sinceritatea ne sunt buni aliati atunci cand vrem sa schimbam ceva.

Simte-te bine pentru simplu fapt ca existi, ca poti respira, ca poti citi acum aceste randuri, ca poti asculta muzica ta preferata, ca te poti plimba, ca poti simti iubirea intr-o imbratisare, ca poti simti caldura soarelui si lasa deoparte celelalte lucruri. De ce sa te concentrezi asupra lor cand poti face invers?

Alege sa te simti bine!

Salvat de clopotel

Sunt convinsa ca cel putin o data vi s-a intamplat ca in perioada liceului sau a studentiei sa spuneti ca ati fost salvati de clopotel. Dar stiti voi oare de la ce vine aceasta expresie? Eu una am aflat de curand si nici prin gand nu imi trecea adevarata semnificatie.

Englezii, cunoscuti pentru prietenia stransa pe care o au cu anumite licori, in special cu wiskeyul si rachiul, faceau o mare greseala cand le consumau. Ei beau licorile in cesti din plumb, iar combinatia alcool-plumb era foarte toxica incat multi erau luati drept morti. Rudele si prietenii se asezau in jurul "mortului" asteptand ca acesta sa isi revina, ceea ce se si intampla de multe ori.

La inceputul secolului al 16-lea, pentru ca incepuse sa fie criza pe locuri de veci, sicriele vechi erau inlocuite cu unele apartinand unor persoane decedate de curand. Sicriele vechi erau deschise pentru ca osemintele sa fie depozitate intr-un loc si asa s-au descoperit multe zgarieturi de unghii pe interior. Realizand ca multi oameni au fost ingropati de vii, englezii au luat masuri. Si ce s-au gandit ei sa faca? Au legat de mana decedatului o sfoara cu un clopotel. Patrulele din cimitir supravegheau in permanenta clopoteii.

Nu v-ati fi gandit niciodata la o asemenea explicatie, nu-i asa? Si noi care credeam ca suntem salvati de clopotel. Se pare ca altii chiar erau salvati la propriu!

Povestioara

Astazi o sa va spun o povestioara care a aparut in revista lui Oprah Winfrey, "O". Este vorba despre un experiment facut de cercetatori
intr-un acvariu cu pestisori aurii. Acesti pestisori au fost crescuti
intr-un acvariu incapator, pe mijlocul caruia se afla un geam de sticla,
impartindu-l in doua. De fiecare data cand micutii carasi vroiau sa treaca de geamul de sticla se opreau cu botul in geam. Azi asa, maine asa...pana cand pestisorii au priceput ca pe acolo nu se poate trece si s-au limitat la spatiul restrans pe care il aveau, fara sa mai incerce sa treaca dincolo. Dupa doar cateva luni cercetatorii au scos geamul care impartea acvariul. Si ce credeti ca au facut pestisorii?
Au inotat fericiti ca acum au un acvariu dublu ca dimensiuni si ca nimic nu ii mai stanjeneste? Nu. Pestisorii nu au facut absolut nimic si s-au comportat ca si cum geamul de sticla nu ar fi disparut. Pentru carasi geamul era inca acolo si limitele impuse de acel geam inca existau. Pestisorii devenisera prizonierii propriilor credinte si limitari.

Ne putem da seama ca asta nu se intampla doar in cazul pestilor...Si noi ca oameni ne limitam. Uneori poate din cauza fricii sau a incercarilor esuate.

Frica este elementul care distruge orice, o piedica pe care noi ne-o fabricam. Putem combate frica incercand, avand curaj chiar daca pe moment nu vedem nimic concret de care sa ne agatam, caci uneori nu trebuie sa stim exact cum vom ajunge intr-un loc, e suficient sa vrem si sa credem ca putem. Dupa mine, principalii dusmani ai oamenilor sunt: gandurile, teama si ei insisi.

Haideti sa nu procedam precum pestisorii din povestea noastra care au incercat sa treaca de cateva ori de bariera creata, renuntand intr-un final, iar atunci cand piedica a disparut si li s-a oferit ocazia de a fi liberi, abandonasera ideea de a incerca.

La multi ani!

Dragii mei, pentru ca nu de putine ori am fost intrebata daca textele sunt luate de undeva, vreau sa va confirm ca textele de pe blogul meu sunt scrise de mine, la cele preluate, care sunt oricum putine (Paradoxul vremurilor noastre si cateva citate) specific sursa. In rest, sunt gandurile mele. Mi se pare si firesc sa fie asa. Cel putin asa vad eu lucrurile, ca pe blogul personal fiecare sa isi scrie propriile ganduri. Ei si acum ca am lamurit si acest aspect, sa ne auzim cu bine in noul an!

La multi ani fericiti si autentici!

Unde s-a ratacit spiritul Craciunului?

Unde s-a ratacit spiritul Craciunului? sau cum ar spune Faith Hill
intr-o melodie de-a ei: "Where are you Christmas?"

In multe case miroase a sarmale, a cozonaci, lumea se plimba haotic prin magazine, e semn ca a venit Craciunul, nu?


Craciunul- ziua sfanta in care s-a nascut Iisus, zi plina de iubire si caldura, in care familiile se aduna sa petreaca timp de calitate impreuna. Oamenii incearca sa fie mai buni si mai toleranti cu cei din jur, reflecta asupra lucrurilor importante, mai spirituale. Cu regret spun ca asa stateau lucrurile in trecut. In prezent insa, lucrurile stau altfel. Sa vedem cum:

Produsul minune

Garantam ca acesta va fi produsul anului. Cel care va revolutiona piata de desfacere! Trebuie neaparat sa-l cumparati!! Asadar, produsul despre care va vorbeam se numeste: MemoWash.

Iti spala creierul si te scapa de amintirile neplacute! Elimina orice strop de amintire, oricat de veche ar fi ea! Orice pata de stres, urma de constiinta ruginita! Memoria ta va arata ca noua! Imaculata, ca de bebelus!

MemoWash vine la pachet impreuna cu balsamul de inmuiat neuronii, facandu-i moi, ca de cashmir.

Toata lumea vrea MemoWash!

Paradoxul vremurilor noastre

Foarte bun acest text. Prezinta lumea in care traim si ar fi pacat sa nu-l citim.


Octavian Paler - Paradoxul vremurilor noastre


"Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri
mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe
accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai
putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.

Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.

Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pana la luna si inapoi, dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.

Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.

Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul.

Am cucerit atomul,dar nu si prejudecatile noastre.

Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine.

Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte.

Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru
ca nu vor fi langa tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.

Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.

Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti
acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.

Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati!”


*se pare ca textul nu este al lui Octavian Paler si a circulat pe net cu numele acestuia.

Pentru zambareti

Zambaretii sa dea click aici

Trecutul

Trecutul e un fost prezent si uneori poate fi mai viu decat prezentul insusi. De noi depinde cat din trecut caram si in prezent.

Intre trecut si memorie exista o mare legatura, memoria fiind motorul acestuia. Ne-ar fi mult mai usor daca am putea alege ce amintiri sa pastram. Se pare insa ca acest lucru nu este posibil, cel putin nu prin metodele pe care le detinem si le putem folosi singuri asupra noastra. Poate hipnoza ar fi o cale de stopare a anumitor amintiri, insa nu ar fi o solutie tocmai buna sa fugim si sa nu ne asumam toate lucrurile care candva au fost parte din noi.

Fara trecut ne-am simti goi, ca si cum fiecare zi ar fi una noua. Probabil ca in cazul acesta am trai lucrurile cu o mai mare intensitate, asta pentru ca nu am avea la ce ne raporta. Si e mai bine sa percepi un lucru fara a-l privi din prisma altor experiente anterioare.

Trecutul ne arata unde am gresit, cat de mult am evoluat. El este o cutie a amintirilor pe care o putem deschide oricand si pe care o putem inchide atunci cand este cazul, pentru ca altfel exista riscul de a ne afecta si existenta actuala.

Nesiguranta viitorului apare atunci cand experientele pe care le-am trait ne-au lasat zgarieturi pe suflet. Aici intervine teama de a face o noua incercare. Lasand trecutul acolo unde ii e locul, am putea avea parte de o noua experienta, chiar daca merge in aceeasi directie.

In asta consta secretul reusitei. Debaraseaza-te de trecut, lasa-l in urma, pentru a putea trai ceva nou in fiecare zi. Orice experienta e unica, iar daca noi o comparam cu o alta asemanatoare, riscam foarte mult sa ii reducem sansele de a se materializa in deplina libertate. Ofera-i prezentului tau libertatea de a trai, nu-l mai tine incatusat!

Trecutul poate fi o temnita a prezentului, iar prezentul o trambulina catre viitor.Visele sunt proiectiile gandurilor noastre, pe care uneori nu le constientizam si ajungem intr-un moment in care ne intrebam: "de ce mi se intampla mie asta?" Poti fi convins ca un gand de-al tau sau ceva ce ai facut a atras acea intamplare. Pentru ca nimic nu se petrece la voia intamplarii, iar coincidente nu exista.

Mintea omului este o masinarie foarte complexa, insa omul nu i-a descoperit inca toate functiile.

La inceput nu cunosteam foarte multe despre telefoanele mobile, computere si nici ele nu posedau foarte multe functii. Foloseam telefonul strict pentru a suna pe cineva, pe cand acum acesta poate fi considerat un mini-computer. Daca inainte eram coplesiti de cele cateva aplicatii pe care le avea, acum le utilizam pe cele mai noi cu o mai mare usurinta si ne dorim ca tehnologia sa avanseze si mai mult.
Asa stau lucrurile si cu mintea noastra. Stim ca suntem capabili sa gandim, sa actionam, sa luam decizii, sa ne imaginam lucruri, insa ne refuzam ideea de a ne controla, ghida mintea, lacasul tuturor gandurilor noastre.

Cu timpul, vom fi uimiti si totodata mahniti ca nu am reusit sa ne dam seama ce mecanism minunat suntem si cat de mult putem lucra cu noi. In prezent, nu prea admitem nici macar ideea ca ne-am putea modela daca am vrea.

Karma ma gandesc ca e feedback-ul actiunilor si gandurilor tale. What goes around, comes all the way back around.

Gandindu-ne ca prezentul va fi candva un trecut, sa avem grija cum traim!

Motor.Action!

Fiecare interpreteaza un rol in filmului propriei vietii. Unii sunt blanzi, calzi, luminosi, sinceri, buni , darnici, sensibili, altii trufasi, lacomi, invidiosi, rai, egoisti, nepasatori. Apoi din plictiseala si uzura, rolurile se mai schimba. Sunt actrita vietii mele, esti actorul vietii tale. Si mai mult decat atat, ne putem regiza intreaga viata.

Azi pot sa rad, chiar daca sufletul are buzele inclestate si se scalda intr-un rau, pot sa zbor chiar daca aripile mi-au fost taiate, pot sa visez chiar daca ei imi zic ca nu e bine sa o fac. Si pot sa fac si invers, atunci cand sufletul are buzele inclestate si se scalda intr-un rau, sa plang, sa nu pot zbura, desi am aripi, sa nu visez desi pot sa o fac. Aleg totusi primul rol.

De ce sa ma limitez? Limitele ni le punem singuri, mintea noastra ne pune piedici si capcane, de care trebuie sa ne ferim, sa nu cadem in ele. Asa ca e mai bine sa ii lasam culoar liber fericirii, ca sa ii facilitam drumul catre noi. Fara prejudecati, resentimente, regrete, sa ne descatusam mintea si sa o lasam ghidata de inima. Sa ajunga pe ce meleaguri vrea ea, nu noi. Cand suntem actorii vietii noastre, uneori ne distribuim in roluri gresite. Rolurile bune cu siguranta pun intr-o lumina buna pe oricine. Si inca o data, personajul pozitiv este cel apreciat.

Orice scenariu e posibil, dar nu oricare e bun. Chiar sta in puterea noastra sa ne trasam drumul propriilor ganduri, care devin apoi fapte. Daca doar gandind atragem lucruri, punandu-le pe o foaie si vorbind despre ele, imaginandu-ne ca au prins viata, deja le-am dobandit. Asa ca daca stiti ca nu sunteti regizori tocmai buni, mai lucrati cu voi sau lasati-i pe altii sa va indrume.

P.S: aveti grija ce rol va alegeti sa jucati!

:)

Faceam ordine prin computer si am dat peste cateva maxime, cugetari, citate interesante:

• take the chance to fall, but hope for the chance to fly
• everyone plans for tomorrow, but tomorrow is promised to no one
• courage doesn’t always roar. sometimes courage is the little voice at the end of the day that say I’ll try again tomorrow
• dream as you’ll live forever. Live as if you’ll die today.
• friendship- is like pissing your pants, everyone can see it, but only you can feel it’s true warmth
• when you look deep into the pockets of universe you never know what you will find, because stars don’t shine in singular places, open up your mind’s eye
• you get what you give
• true best things in life are unseen, that’s why we close our eyes when we kiss, cry and dream
• intalnirea a 2 persoane e ca si contactul a 2 subst chimice: daca este vreo reactie, amandoua sunt transformate. (Carl Jung)
• don’t let yesterday use up to much of today
• heal the past, live the present and dream the future
• don’t believe everything you think
• always be yourself because people that matter don’t mind and the people who mind, don’t matter

Cutremur

Ma tot intreb cum ar actiona unele persoane in timpul unui cutremur. De exemplu doctorii in timpul unei operatii, cei care danseaza intr-un club sau acasa (nici macar nu stiu daca ar realiza :P), actorii in timpul unei piese de teatru, cei care se afla la volan...sau prinsi in ipostaze nu tocmai placute, de ex atunci cand se relaxeaza cu o baie cu muuulllta spuma. Mi-as dori sa fie in fiecare zi cat mai multe cutremure! Da! Ale mintii, desigur.