Impresii-impresii

Zilele astea am strabatut Bucurestiul in lung si-n lat. In anumite zone chiar am avut sentimentul ca ma aflu in alt Bucuresti, mult mai linistit, enigmatic, vrajit, dar apoi cand m-am intors in valtoarea de oameni, credeam ca am vizitat o alta tara.
Oamenii chiar schimba locul in care traiesc. Pamantul respira prin sufletele lor, iar daca ele sunt mucegaite, aerul devine din ce in ce mai greu, mai apasator si ii ramane impregnata o energie haotica pe care vrem nu vrem, trebuie sa o infruntam.

Dintotdeauna mi-a placut sa observ ceea ce se petrece in jurul meu, sa fiu atenta la detalii. Astazi, plimbandu-ma, mi-am dat seama pentru a nu stiu cata oara ca drumul pe care il ai de parcurs este de mii de ori mai frumos atunci cand muzica iti inunda auzul si esti tu cu gandurile tale, nefiind nevoit sa ii asculti pe ceilalti. E si o metoda buna de a nu te aborda nimeni :)), de a nu auzi ultimele barfe, comentariile ieftine ale celorlalti, etc.

Apoi, cu castile-n urechi, poti pleca la o plimbare in parc. Nu-nteleg de ce oamenii prefera sa mearga din locuintele lor in alte locuri ingradite, in spatii inchise. Sau alt aspect, de ce atunci cand vor sa faca miscare alearga pe trotuar? Ca sa-si imbacseasca plamanii? Trebuie sa mai repiram si noi, oameni buni! Si nu prin asfalt!

Si ajuns in parc, se mai intampla sa vezi in jurul tau multa iubire. Da! Si cata iubire am vazut azi, parca n-as fi vrut. Doi "indragostiti", stand in picioare pe marginea lacului, lume in jur. Ea de vreo 40-50 de ani, rotunjoara bine, cu un fizic dezordonat, el de vreo 30, pricajit, parca mai avea putin si se rupea in bratele ei care ii imbratisau trupul. Nimic prea iesit din comun pana acum. Dar ea isi baga mainile in pantalonii lui, el ii pune mana pe fund, incearca sa ii ridice bluza, netinand cont de cei care treceau, multi fiind si copii. Si se mai zice ca tineretul e imoral! La un sarut pe strada sunt persoane care se revolta si le atrag atentia indragostitilor ca iubirea se consuma acasa. Dar de ce nu se gaseste nimeni sa le faca morala si adultilor? Sau daca ei sunt adulti isi permit orice? Uneori am impresia ca cei care critica o fac cu o urma de regret, de invidie.

Si-am mai vazut multe, printre care si un porumbel ud care mi-a atras atentia. Mergea pe o creanga, isi pierduse tot farmecul, toata gratia, arata precum o cioara asa zgribulit. Niciodata nu mi-as fi imaginat ca un porumbel ar putea arata astfel, pentru ca eu, ca si ceilalti, sunt tentata sa vad doar latura frumoasa a lucrurilor.

Comentarii

Postări populare