Oriunde


  Privesc pe geam si vad o familie de pescarusi. E 5 dimineata. Vocile lor ma fac sa ma gandesc la mare. Mereu asociez pescarusii cu marea, asa cum asociez scortisoara si portocalele cu Craciunul. Zboara impreuna deasupra blocurilor. Ii stiu de cateva luni bune, inca din iarna. Mereu m-am intrebat cum e pentru ei fiecare dimineata care incepe cu un zbor deasupra blocurilor. Marea, oare marea nu le lipseste? Ce ii face sa ramana aici? Doar s-au ratacit si sunt nevoiti sa se multumeasca cu privelistea de aici sau chiar le place? Nu, nu cred ca s-au ratacit. Dar atunci? S-au obisnuit? Poate simteau nevoia de o schimbare. Poate ca marea le-a spus destule, dar nu le-a spus ce le spune orasul. Aici gasesc milioane de povesti. Marea iti da senzatia de libertate, iar atunci cand vii in oras, simti ca te sufoca. Poate ei incearca sa isi extinda sentimentul de libertate si vor sa o gaseasca si in locurile care aparent o incorseteaza. Poate ca noi avem de invatat multe de la ei. Ca indiferent de locul in care ne-am afla, putem sa fim oriunde. Si ca in oras putem gasi si marea. Pentru pescarusii mei, fie ca se afla in oras, fie ca se afla la mare, nu exista nicio diferenta. Ei stiu ca cerul e acelasi. Jocul de-a v-ati ascunselea printre nori il pot face oriunde...

Comentarii

  1. superba inspiratie ai avut cand ai scris articolul asta!!! genial, mi-e dor sa stau la povesti cu tine :* kiss, mult succes la licenta, luam noi legatura apoi !!!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare