Am vazut intreaga lume, lumea nu stiu daca s-a vazut





"Ce sa vad? O baba?", ii zise bunica, aflata in fata oglinzii cu un aer de resemnare nepoatei ei. 

Nepoata i-ar fi spus ca batranete nu exista, doar in mintea ei poate ca da si ca orice om e cum vrea el sa fie, tanar sau batran, dar imediat ii fugi gandul la fascinatia oamenilor pentru oglinda, in special a femeilor. 

Oglinda, un ciob mare, perfect finisat, le vede in mii si mii de ipostaze, care de care mai de care mai picante, haioase, triste, depresive, atunci cand oamenii isi analizeaza orice cuta aparuta pe fata, fara sa stie ca aceea e de fapt cararea vietii lor, o marturie a anilor traiti. 

Intr-o zi am vorbit cu o oglinda si mi-a facut o marturisire socanta: "Nu am timp sa dorm! Sunt trezita noaptea din somn si luata la intrebari. De ce nu sunt mai slaba? Parca oglinda din magazin ma facea sa par mai slaba. De ce parul imi sta in toate directiile? Hmm, parca din unghiul asta seman cu Jessica Alba, nu-i asa? 

Daca as putea, le-as raspunde si le-as marturisi ca sunt cele mai frumoase, ca sunt speciale asa cum sunt, dar stiu ca nu m-ar asculta, am facut candva asta, dar am renutat pentru ca vocea mediei este mult mai atragatoare, a mea e ragusita, ca a unei fumatoare inraite de la atata vorbit singura. 

Cel mai mult imi plac copiii care se incrunta la mine si se intreaba de ce au nevoie sa se vada in mine caci ei deja exista cu sau fara mine. Oamenii mari au nevoie de aprobare, animalele nici macar nu-si recunosc identitatea in mine si flirteaza sau se ciondanesc atunci cand ma vad. 

Eu sunt peste tot. In poseta, in baie, in bucatarie, in sufragerie, in dormitor, in masina, in vreo odaie prafuita sau te miri unde. Oamenii devin perversi cand ma privesc, scot ce-i mai rau din ei uneori, dar eu chiar nu vreau asta. Ei singuri au inchipuiri cand ma privesc. 

Daca as fi om, m-as sparge in mii de bucati si m-as arunca apoi la gunoi. N-aduce ghinion, asta e o scuza de-a lor ca sa-mi arate afectiunea pe care mi-o poarta. M-as arunca si-as incerca sa nu traiesc in capul meu, sa n-am nevoie de exemple, asemanari, regasiri, oglindiri. As trai altfel. Doar ca ei sunt obisnuiti sa traiasca dupa tipare. 

Si noi oglinzile avem infatisari diferite, un alt model de rama ne imbraca, dar pana la urma suntem toate la fel. Noi stim asta. Stim ca impreuna redam intreaga imagine a tot ceea ce exista. Putem face asta si separat, doar ca imaginea redata este la o scara redusa, e doar o piesa dintr-un imens puzzle.

Noi nu aratam realitatea, le aratam oamenilor ceea ce vor ei sa vada. Fiecare om are realitatea lui. Eu, de exemplu, am intalnit persoane care-si vedeau defecte acolo unde ele nu erau. Imaginatia omului e bogata si dorinta lui de perfectiune din ce in ce mai mare. El a uitat insa de oglinda cea mai importanta, cea care se afla in semenii lui. Abia atunci cand se va vedea in ceilalti va simti ca face parte dintr-un intreg...

Tu...tu cand m-ai privit ultima oara ce-ai vazut in mine?"

Comentarii

  1. Ultima data cand te-am vazut erai o frumoasa, care incerca sa descopere misterele lumii! Am vazut in tine totul...am vazut maretia unei identitati care cere mai mult de la viata ei si am vazut frumusetea si finetea unei fetite...pornita pe drumul vietii, in care vrea sa faca pasi repezi spre fericire...insa fericirea doar E...am vrut sa-i spun ca fericirea e chiar insasi fetita , iar micile ei nedumeriri sunt intrebari ale identitatii sale proprii, care vrea sa ii dea batai de cap...

    vezi mai departe de acea identitate..si ai sa vezi ce am vzt si eu: Te-am vazut pe tine micuta fiinta divina, capabila de toate minuntatiile lumii....

    esti remarcabila!

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare