Realitate imaginara


  Am fost invatati ca prea multa iubire strica, ca prea multa afectiune spune ca poate fi ceva in neregula cu noi. Ne e teama sa simtim, sa daruim, sa ne manifestam trairile si crestem in noi frica asta atat de tare incat frica ajunge sa ne manance de vii. Pune stapanire pe trupul nostru si cand interactionam unii cu ceilalti, de fapt, cele care reactioneaza intre ele sunt fricile noastre.

  Si cand te gandesti ce simplu ar fi sa simtim iubirea, iubirea pura fara pic de frica... Daca am iesi din mintile noastre, niste cutiute care ne ingradesc toate sentimentele, sentimente ce ne-ar putea aduce aproape... am putea face asta.

 
Cum am ajuns aici? Sa vrem sa comunicam unii cu altii intr-un mod atat de superficial, nu doar la nivel fizic cat si la nivel emotional? Sa zicem pas la o emotie care chiar ne-ar puta conecta unii la ceilalti intr-un fel? De ce oare sa ne dorim sa traim in vid? Si nici macar sa nu realizam ca vidul poate pune stapanire in asa fel incat sa nu mai putem sa-l stapanim si sa devina normalitate?

  Si voi, cei care intr-un fel sau altul ati reusit sa scapati ajungeti sa va simtiti inadaptati si sa nu stiti cum sa faceti sa vorbiti cu viata din ceilalti, cum sa o treziti si sa urle-n gura mare ca asta este realitatea.

  Cum sa scapi sa nu fii o marioneta a realitatii imaginare in care traim? Si daca scapi, cum sa stai si sa privesti intreaga piesa? Sau cum sa faci ceva cand nimeni nu te-asculta? De ce te-ar asculta cand e atat de confortabil ceea ce e deja...cum sa schimbi ceva cand frica este mare? Ne e frica de noi...


  Viata este o piesa de teatru in care jucam toti, dar la un moment dat, intr-o clipa de luciditate realizam ca mimarea vietii, imaginarea ei nu este viata reala. Si ne dam frumos jos de pe scena si incepem sa aplaudam jocul in speranta ca poate zgomotul palmelor noastre ii face si pe ceilalti sa isi doreasca sa coboare si sa aplaude si ei pana ce scena va ramane goala. Si-atunci, in clipa aceea, incepem sa traim cu adevarat.

Comentarii

Postări populare