Neamunit- operatiunea ciorbite pentru bunicute

Cei de la Neamunit împreună cu voluntarii care s-au alăturat cauzei au încălzit la propriu sufletele oamenilor nevoiaşi, aproximativ 300, oferindu-le pachete cu mâncare caldă şi sentimentul că ei nu sunt uitaţi.



Cu toate că sunt şi unii oameni care spun că faptele bune sunt din ce în ce mai puţine, de fapt ele există, se întâmplă, doar ca nu sunt atat de vizibile. Pentru că în primul rând nu acesta este scopul atunci când ajuţi pe cineva, o faci dezinteresat, din suflet şi pentru că în al doilea rând le este greu să creadă că oamenii se pot mobiliza şi pot face fapte frumoase în zilele noastre. Ceea ce face diferenţa cu adevărat este şi felul în care privim lucrurile, cu încredere şi speranţă în bine, ori negativist, fapt care nu ajută, ba dimpotrivă. Neamunit nu este la prima acţiune de acest gen şi  vor urma şi mai multe de acum înainte.


Povestea din spatele celei de-a 5-a acţiuni "Ciorbiţe pentru bunicuţe"

Neamunit a venit cu ideea, a stabilit data întâlnirii şi anume 17 ianuarie, a răspândit vorba printre prieteni şi pe Facebook, a ales locaţia pentru donaţii- La copac după care şi-a mutat tabăra pe Str. Poteraşi nr.15, la casă, printre blocuri, unde a început operaţiunea gătit la ceaun. Toţi cei care au participat, câteva zeci de persoane, au contribuit la gătirea felurilor de mâncare care urmau să fie împărţite apoi. Fără ca cineva să coordoneze întreaga actiune, în sensul în care nu era cineva care să dea indicaţii, fiecare dintre cei prezenţi a ajutat şi s-a implicat. Când aproape mâncarea a fost gata şi vreau vă spun că mirosea şi arăta minunat, un preot a venit şi a binecuvântat bucatele gătite şi toţi au spus Tatăl Nostru într-un singur glas, un moment tare frumos. Următorul pas a fost distribuţia şi găsirea oamenilor nevoiaşi de pe străzi.


Oamenii s-au bucurat, în primul rând pentru simplul fapt că nu au fost uitaţi şi că cineva se gândeşte la ei, iar apoi pentru hrana caldă, mai ales pe o aşa vreme friguroasă. Sentimente de bucurie şi totodată copleşitoare, emoţii au avut şi cei care au distribuit pachetele cu mâncare, cât şi cei care le primeau...o trăire foarte greu de descris în cuvinte...



Te bucură faptul că poţi ajuta şi în acelaşi timp te doare contextul, te doare gândul că există oameni fără adăpost, care îşi duc traiul cu greu şi duc lipsa hranei cea de zi cu zi...Însă unul dintre rolurile omului aici, pe pământ, este să ajute, chiar dacă i se pare că ajută mai puţin decât şi-ar dori, să ajute. 
Împreună, uniţi, un NEAMUNIT.
























Comentarii

Postări populare