Ziua in care am plecat

Inima-mi soptea: "pleaca! pleaca cat mai poti!", in timp ce ratiunea urla in urma mea: "mai stai...!"

In ziua aceea am avut curaj sa plec din lumea lor, din lumea celor deznadajduiti, a celor fara de sclipirea sperantei in ochi, a celor cu privirea goala care au alergie la cei care inca mai spera si lupta. Mi-am dat seama ca sunt oameni langa care nu poti creste visuri pentru ca ei nu mai cred demult in ele si involuntar s-au transformat in niste spintecatori de aripi.

Nu ai ce cauta printre oameni care nu cred in tine si in faptul ca tu la randul tau crezi ca poti muta muntii din loc. Pleaca, pleaca de langa astfel de hoti de energii pozitive si ganduri pline de credinta. Fugi cat te tin picioarele pana cand vei da de El, cel care pe langa perechea ta de aripi ti-o va da si pe a lui cand e nevoie si iti va spune ca esti maret si ca potentialul tau e infinit, ca prin tine se manifesta intreaga creatie. Ai nevoie de capitani, nu de pirati betegi care ramasi fara ochi cred ca si ceilalti sunt la fel, orbi si lipsiti de sens. Viata aici si acum ti-a fost data sa faci lucruri marete, imposibile pentru unii. Crede in tine si in misiunea ta, sufletul tau deja stie tot pentru tine. Ia-ti un ragaz si asculta-l...asculta-te, suflet bun si mergi inainte cu incredere, totul va fi bine si spre desavarsire.

Comentarii

Postări populare