Cine ești cu adevărat?


Cineva mi-a zis mai demult: "nimeni nu te cunoaște cu adevărat". La început m-am gândit că nu are cum să fie așa și în clipa aceea chiar am  experimentat un soi de revoltă. Cum? Ce ai zis? Imposibil! Măcar cei apropiați, mi-am zis...Ei bine, asta a durat până într-o zi în care mi-a revenit în minte afirmația respectivă, ținându-se parcă strâns de mână cu întrebarea: "Dar eu? Eu mă cunosc cu adevărat? Știu cine sunt și câte pot să fac?".

Pentru că eu nu mă cunosc atât de bine, oare cei din jur pot să o facă? Și dacă voi ajunge să mă cunosc din ce în ce mai bine și ceilalți vor ajuge să mă perceapă la fel? Fix așa cum sunt? Ei, nu chiar...Și știi de ce? Ceilalți te pot cunoaște în funcție de deschiderea pe care o au vis-à-vis de tine în primul rând, dacă îți oferă o șansă ca tu să te poți arăta...Totul ține de cât de larg deschisă e ușa pe care te primesc și privesc. Printr-o crăpatură sau prin gaura cheii, ori dacă se vor uita în momentele care nu te definesc prea bine, vor înțelege mult prea puține despre tine. Și nu adevărate...

Apoi mai vine și partea aia care ține de percepția fiecăruia...fiecare om te percepe prin prisma felului său de a fi,îți întelege comportamentul în funcție de cum ar fi procedat el dacă era în locul tău și tot așa.

Ce poți face tu este să îți dorești să afli cât mai multe despre tine și să te arăți lumii așa cum ești, în toată măreția ta. Multă vreme poate ai crezut că asta e un soi de risipă, să te arăți tuturor, că doar câțiva sunt demni.

Orice om merită o șansă! Acordă-i-o! Nu îi pune etichete dinainte să îl cunoști, de fapt nu îi pune etichete deloc, nici măcar după...De ce să nu acorzi o șansă oamenilor, în condițiile în care Dumnezeu ne ofera nouă șanse infinite? Zi de zi...de a ne arăta, de a ne schimba...

Dar cel mai important lucru dintre toate este să te descoperi, tu pe tine cu adevărat. Să îți pui întrebări, să ai momente în care să îți golești mintea de întrebări ca să poți primi răspunsurile, să te bucuri de fiecare dată când ești cu un pas mai aproape de tine. Și ai răbdare cu tine, căci este un proces ce durează o viață întreagă. Mereu vei descoperi ceva nou, te vei transforma, vei evolua...rămâi aproape de tine și ascultă-ți vocea interioară. Lasă părerile societății, șabloanele impuse, clișeele, ceea ce te-au învățat alții despre tine că ai fi, profesorii, unii prieteni...Lasă totul într-un colț, strâbge tot ce ai adunat într-o cutie și privește-te sincer prin ochii tăi. Ai încredere în tine, că orice vei afla cu adevărat despre tine va cântări mai mult decât ceva ce credeai, dar care nu te reprezenta în niciun fel și era doar o iluzie.

Comentarii

Postări populare