Hot and Cold

r(r)OMan

2010-11-09T02:24:00.007+02:00

Piesa noua a celor de la Vama (Sarkozy versus Gypsy) m-a inspirat sa scriu acest text. Stateam si ma gandeam la reactia strainilor vis-a-vis de tigani si apoi m-am intrebat oare noi cat de toleranti suntem cu tiganii? Ne deranjeaza ca sunt trimisi in tara pentru ca asa se mai imputinasera si-acum se inmultesc iar sau ne pasa pentru ca sunt si ei oameni si ca sunt privati de unul dintre cele mai importante drepturi ale omului, acela de a fi LIBER? Mare parte a strainilor crede ca mai toti romanii sunt tigani. Locuitorii Romaniei sustin insa ca tiganii nu-s romani. Dar romanii chiar nu pot fi tigani? Si-a pus cineva intrebarea asta? Romanii sunt uneori mai tigani in comportament decat tiganii. Cand? Cand fura, cand se iau la harta din te miri ce prostie, cand urla, cand se taie si se bat intre ei ca chiorii, cand iti tradeaza increderea, cand nu se tin de cuvant, cand fura banii oamenilor fara vreo remuscare, fara sa le pese ca poate i-au luat ultimii bani de paine ai batranului care a cersit doua ore la metrou. Dar stati asa, unii politicieni fac toate lucrurile amintite mai devreme. Politicienii sunt tigani? E o teorie interesanta. Tiganii sunt un popor nomad. Tiganii prin natura lor nu pot poposi prea mult intr-un loc, ei trebuie sa exploreze, sa se miste, sa vada teritorii noi. Dintr-un anumit punct de vedere tiganii le dau multor lectii, asta pentru ca ei nu au sentimentul de atasament fata de lucruri. S-a dus casa din chirpici la vale? Da-o-ncolo, facem alta, ce atata tragedie? N-avem decat cerul liber deasupra capului? Si ce daca? E mai mult decat suficient. Poate ca daca ar fi sa invatam ceva de la ei, asta ar fi cel mai important lucru, sa nu ne indragostim obsesiv de lucruri, de case, care pot disparea oricand, sa putem sa o luam de la capat de ori de cate ori e nevoie cu increderea ca orice zi e un nou inceput. Iar ei ar trebui sa invete de la noi sau mai bine zis de la cei cu costum si papion de imprumut sa fure mai mascat si daca ar vrea sa le dea o lectie, sa fure doar de la bogati. Strainii ii alunga pentru ca sunt hoti, iar pe hotii nostri aranjati la patru ace nu-i alunga nimeni...

Si aici videoclipul celor de la Vama de care va spuneam, regizat de Serge Zanoaga, cu sprijinul Agentiei de Vise

Am vazut intreaga lume, lumea nu stiu daca s-a vazut

2010-09-01T22:13:00.008+03:00

"Ce sa vad? O baba?", ii spuse bunica cu un aer de resemnare nepoatei ei, aflata in fata oglinzii. Nepoata i-ar fi spus ca batranete nu exista, doar in mintea ei poate ca da si ca orice om e cum vrea el sa fie, tanar sau batran, dar imediat ii fugi gandul la fascinatia oamenilor pentru oglinda, in special a femeilor. Oglinda, un ciob mare, perfect finisat, le vede in mii si mii de ipostaze, care de care mai de care mai picante, haioase, triste, despresive, atunci cand oamenii isi analizeaza orice cuta aparuta pe fata, fara sa stie ca aceea e de fapt cararea vietii lor, o marturie a anilor traiti. Intr-o zi am vorbit cu o oglinda si mi-a facut o marturisire socanta: "Nu am timp sa dorm! Sunt trezita noaptea din somn si luata la intrebari. De ce nu sunt mai slaba? Parca oglinda din magazin ma facea sa par mai slaba. De ce parul imi sta in toate directiile? Hmm, parca din unghiul asta seman cu Jessica Alba, nu-i asa? Daca as putea, le-as raspunde si le-as spune ca sunt cele mai frumoase, ca sunt speciale asa cum sunt, dar stiu ca nu m-ar asculta, am facut candva asta, dar am renutat pentru ca vocea mediei este mult mai atragatoare, a mea e ragusita, ca a unei fumatoare inraite de la atata vorbit singura. Cel mai mult imi plac copiii care se incrunta la mine si se intreaba de ce au nevoie sa se vada in mine caci ei deja exista cu sau fara mine. Oamenii mari au nevoie de aprobare, animalele nici macar nu-si recunosc identitatea in mine si flirteaza sau se ciondanesc atunci cand ma vad. Eu sunt peste tot. In poseta, in baie, in bucatarie, in sufragerie, in dormitor, in masina, in vreo odaie prafuita sau te miri unde. Oamenii devin perversi cand ma privesc, scot ce-i mai rau din ei uneori, dar eu chiar nu vreau asta. Ei singuri au inchipuiri cand ma privesc. Daca as fi om, m-as sparge in mii de bucati si m-as arunca apoi la gunoi. N-aduce ghinion, asta e o scuza de-a lor ca sa-mi arate afectiunea pe care mi-o poarta. M-as arunca si-as incerca sa nu traiesc in capul meu, sa n-am nevoie de exemple, asemanari, regasiri, oglindiri. As trai altfel. Doar ca ei sunt obisnuiti sa traiasca dupa tipare. Si noi oglinzile avem infatisari diferite, un alt model de rama ne imbraca, dar pana la urma suntem toate la fel. Noi stim asta. Stim ca impreuna redam intreaga imagine a tot ceea ce exista. Putem face asta si separat, doar ca imaginea redata este la o scara redusa, e doar o piesa dintr-un imens puzzle. Noi nu aratam realitatea, le aratam oamenilor ceea ce vor ei sa vada. Fiecare om are realitatea lui. Eu, de exemplu, am intalnit persoane care-si vedeau defecte acolo unde ele nu erau. Imaginatia omului e bogata si dorinta lui de perfectiune din ce in ce mai mare. El a uitat insa de oglinda cea mai importanta, cea care se afla in semenii lui. Abia atunci cand se va vedea in ceilalti va simti ca face parte dintr-un intreg...

Tu...tu cand m-ai privit ultima oara ce-ai vazut in mine?"

Astept o scrisoare

2010-08-05T02:53:00.004+03:00

Deschid cutia postala, gasesc doar facturi. Astept o scrisoare. Deschid cutia postala, gasesc doar pliante. Astept o scrisoare. Astept o scrisoare cu timbru imbibat cu saliva, astept o scrisoare scrisa cu litere-n soare, cu miros de vechi, cu coala usor sifonata, sa pot s-o port in zile ploioase-n poseta cu mine cateodata. Primesc zilnic mesaje, mailuri, fete zambitoare, dar eu...eu astept o scrisoare. Vreau sa vad cat de apasat, cat de mare, cat de buclat, gros sau subtire scrii, de cate ori simti nevoia sa tai ce asterni pe hartie. Astept o scrisoare. S-o rup in mii de bucati daca vreau si sa le imprastii in aer, sa-ti duca literele departe, sa le mature vantul. Intr-o scrisoare sunt emotiile toate ingramadite in litere, pe cand in mesaje sunt litere goale, eu le vreau imbracate in emotiile tale. As vrea sa fiu Veronica pentru o zi, sa ma bucur de cârduri de litere aliniate-n scrisoare.
De ce nu primesc o scrisoare? Pentru ca oamenii sunt grabiti, n-au timp si nu vor sa aiba conturi bancare zburatoare. Si totusi, astept sa primesc o scrisoare.

Moby - We Are All Made Of Stars

2010-07-28T22:52:00.001+03:00

Doua lumini in apa

2010-07-10T18:44:00.004+03:00

Erau un el si o ea si era vara. Soarele nu avea mila si le brazda tinerilor pielea imbibata de dorinta. Fiind mult prea cald au ales sa se racoreasca in cristalina si intinsa apa. Se spune ca oceanul e format din picaturi de lacrimi de fericire ale ingerilor. Nisipul le preaslavea si incerca sa-si domine setea, tinandu-le la suprafata pentru a se putea bucura oamenii de ele. El practica surf. Ii placea senzatia pe care i-o oferea inaltimea valurilor, vantul care ii ghida miscarile. Si-l facuse aliat si isi dorea sa vina zilnic la intalnirea lor din ape. Putea fi si un soi de egoism in asta, dar prietenia lui cu vantul era sincera. Il purta mereu in directii diferite si il invata lucruri noi. In schimb ei ii placea sa faca scufundari. O fascina lumea de dincolo de ape, din adancuri. Ii placea misterul. Curiozitatea ei de a analiza, cerceta, de a afla cat mai multe despre lucrurile ascunse era imensa. Mormoloci, meduze, scoici, caluti, pisici de mare, alge, studia tot. De ceva timp calatorea in adancuri din dorinta de a gasi perle. Desi trecuse ceva vreme de cand tot cauta, nu isi abandona visul. Credea in visele ei. Stia ca daca dorinta i-a fost data se va intampla candva. Nu avea de unde sa stie cand, trebuia doar sa spere si sa astepte. Ea isi puse costumul de scafandru si se duse in adancuri. Razele soarelui nu o puteau ajunge, dar ii puteau lumina calea. Stralucirea unei meduze a facut-o sa ramana fara ganduri pentru o clipa si doar sa contemple viata ce i se misca sub ochi. A fost ca o binecuvantare. El intra in mijlocul apei unde valurile dansau frenetic! Azi invatau sa danseze charleston. Era incantat peste masura. Dansa cu valurile, cu aerul, cu vantul. El dansa cu lumina, ea cu intunericul. Iubeau doua lumi diferite. Si ei ii placeau valurile, dar uneori se temea sa nu o duca prea departe sau sa nu o izbeasca cu putere de mal. Ii placea aventura, doar ca voia sa se simta in siguranta si sa detina controlul, sa decida ea. Si lui ii placeau lucrurile noi, stia ca viata e o scoala plina de invataturi. Imprevizibilul era unul dintre tovarasii sai cei mai buni. In timp ce dansa gratios cu particulele de apa, un val puternic il dobori si se lovi de ceva. Putin ametit, buimacit, avea impresia ca s-a lovit in moalele capului de o scoica uriasa. Scoica uriasa iesea incet-incet la suprafata. Ochi migdalati, cafenii, nasuc in vant, gura ciresie, gat lung, umeri laptosi, rotunzi. „O fata! E o fata!”, exclama el, usor emotionat. Ii treceau prin minte mii si mii de ganduri, o poiana plina de licurici era creierul lui acum. Ea incepu sa rada si sa isi ceara scuze pentru ca l-a lovit. El obosise si nu se indura sa ia o pauza, asa ca ii multumi fetei. A venit la momentul potrivit pentru a-i oferi acel moment de respiro de care avea nevoie. Au iesit amandoi din apa si s-au asezat pe nisipul fierbinte si uscat. Asa le era si inima, o sticluta cu nisip din cel mai fin, auriu, cu miros puternic de scoici. Plina de dorinta, neudata. Isi vorbira ore in sir. Sticluta fiecaruia devenea din ce in ce mai grea si mai umeda. Le era teama intr-un fel. Parca voiau sa tina doar pentru ei senzatia pe care o traiau, dar erau constienti ca o impartaseau la fel de intens. Si poate asta ii speria. Le placea mirosul de nisip umed. S-au intalnit zile intregi la rand, fiecare aratandu-i celuilalt lumea din care face parte. El a invatat-o sa faca surf, sa riste si sa nu se mai gandeasca prea mult la consecinte, iar ea i-a oferit un pretios dar, l-a invatat sa aiba rabdare, sa vada ceea ce altii nu puteau vedea. In aceste zile pe care le petreceau impreuna, neconcepand sa stea departe unul de celalalt, de parca apa le era liant, in sticlutele lor cu nisip se formasera doua perle. Ea si-a gasit in sfarsit perla pe care o cauta. Era chiar in inima sa.

Te-ai gandit?

2010-06-21T13:56:00.003+03:00

Te-ai gandit vreodata cate lucruri ai atins cu mainile tale?

Cati oameni ai facut sa zambeasca? Pe cati i-ai facut sa planga? Pe cati i-ai facut sa-si puna intrebari?

Te-ai gandit cator persoane te-ai putut arata cu adevarat?

Te-ai gandit vreodata cati oameni te au in cutia lor cu amintiri?

Te-ai gandit cate destine ai schimbat? Cate suflete? Cui i-ai fost prieten?

Te-ai gandit vreodata cati oameni ai ajutat? Cati ai ascultat? Cator dintre ei le-ai dat un sfat? De cate ori le-ai stricat ziua?

Te-ai gandit vreodata ca nu te-ai ganditi niciodata la asta?

Daca da, gandeste-te.

Si tu te sufoci?

2010-06-13T01:36:00.006+03:00

Si tu te sufoci cand esti singur? Teama de singuratate. A fi sau a nu fi singur?

Ideea acestui post mi-a venit in urma unei afirmatii, aceea ca anul asta ma gandeam sa-mi sarbatoresc ziua de una singura, sa petrec o zi intreaga doar cu mine. Au fost persoane care mi-au zis ca au pus in practica ideea mea si rezultatul nu a fost unul tocmai placut. In concluzie, ar fi preferat sa nu se fi intamplat asa.

Cineva, de sex masculin (desi nu stiu daca este un detaliu tocmai semnificativ), mi-a zis ca: „Vrei sa fii bagat in seama in ziua aia, e imposibil sa te simti bine singur, poate doar confortabil, cand esti singur ai prea mult timp sa-i compari pe ceilalti cu tine, ai prea mult timp sa-ti descoperi defectele, reactiile tale in fata celorlalti o sa fie normale doar pentu tine, ai nevoie sa te adaptezi la ceva , ca de fapt asta facem toti toata viata incercam sa ne adaptam, ai prea mult timp daca esti singur si contezi prea putin”.

Parerea unei alte persoane, tot de sex masculin este: „Singuratatea, din punctul meu de vedere, este o stare de alienare morala si fizica vis-a-vis de toate elementele din mediul tau inconjurator, indusa subconstient, inconstient sau constient, avand ca scop un moment de respiro al tau cu tine”.

Altcineva, de sex feminin, mi-a povestit ca: „Singuratatea e acel miros de mucegai pe care il intalnesti in casele batranesti,e dovada unui sfarsit de viata, a unei finalitati. Singuratatea e durere, crancena si adanca, ce macina sufletul. Desi e considerata liniste si uneori este necesara, asta se intampla decat in cantitati mici...in cantitati mari, devine statistic vorbind, cauza multor sinucideri. Poate singurii care au nevoie de acest sentiment de unicitate sunt artistii, retrasi in lumea lor de muze, insa si ei revin sa imparta cu lumea, rodul singuratatii lor”.

Si o alta parere, cu care personal rezonez din anumite puncte de vedere: „Singuratatea pentru mine nu e ceva negativ, din contra. O vad ca un lucru pozitiv pentru ca sunt o fire foarte egoista si imi e greu sa-mi impart timpul. Da, sunt momente in care as vrea sa am pe cineva langa mine, sub orice forma, insa daca as avea nu as stii cum sa apreciez prezenta persoanei respective. As indeparta-o cat as putea de repede de frica sa nu-mi "manance" din timpul meu.”

Discutiile acestea m-au facut sa reflectez asupra singuratatii. Si mi-am dat seama ca singuratatea cu masura e chiar buna (si nici cea in doze mai mari nu cred ca e daunatoare, depinde in ce moment al vietii o consumi). Ajungi sa te cunosti foarte bine, sa te descoperi si daca reusesti sa te simti bine de unul singur, atunci cu siguranta in compania altor persoane te vei simti si mai bine. Eu una cred ca daca gasim toate lucrurile in interiorul nostru intai, atunci ne putem bucura de ele si in afara noastra. Pana la urma aparent suntem singuri doar fizic. Nu ai cum sa fii singur atunci cand faci parte dintr-un intreg, dintr-o lume, dintr-un univers.

Desi poate suna ciudat, cred ca singuratatea ii apropie pe oameni, in sensul in care petrecand o perioada singuri, doar cu ei, stiu ce pot oferi celuilalt, sunt sinceri atat cu ei, cat si cu ceilalti.

Singuratatea poate fi extrem de brutala si sa te biciuiasca fara mila, pana cand nu mai simti durerea. Si s-ar putea sa inceapa sa-ti placa.

Singuratatea poate fi un o buna prietena. Mai devreme sau mai tarziu, ne va tine companie. Si asta nu e un lucru rau. Chiar deloc. Multi o privesc tematori poate pentru ca nu au reusit inca sa o cunoasca prea bine. E miserioasa doamna aceasta. Cand te ascunzi sau vrei sa renunti la ea, te ignora. Cand o accepti si o placi isi arata adevarata fata. Sau iti arata adevarata ta fata.

Cand nu mai ai nimic impotriva ei, isi face bagajele si pleaca undeva departe, sperand ca te va mai vizita candva.

E o prietena de nadejde, te trateaza de frici, e foarte franca cu tine, te educa. De ce-am fugi de ceva care ne face bine?

p.s: astept si alte pareri in care sa-mi spuneti ce relatie aveti voi cu singuratatea.

Oriunde

2010-06-09T05:38:00.002+03:00

Privesc pe geam si vad o familie de pescarusi. E 5 dimineata. Vocile lor ma fac sa ma gandesc la mare. Mereu asociez pescarusii cu marea, asa cum asociez scortisoara si portocalele cu Craciunul. Zboara impreuna deasupra blocurilor. Ii stiu de cateva luni bune, inca din iarna. Mereu m-am intrebat cum e pentru ei fiecare dimineata care incepe cu un zbor deasupra blocurilor. Marea, oare marea nu le lipseste? Ce ii face sa ramana aici? Doar s-au ratacit si sunt nevoiti sa se multumeasca cu privelistea de aici sau chiar le place? Nu, nu cred ca s-au ratacit. Dar atunci? S-au obisnuit? Poate simteau nevoia de o schimbare. Poate ca marea le-a spus destule, dar nu le-a spus ce le spune orasul. Aici gasesc milioane de povesti. Marea iti da senzatia de libertate, iar atunci cand vii in oras, simti ca te sufoca. Poate ei incearca sa isi extinda sentimentul de libertate si vor sa o gaseasca si in locurile care aparent o incorseteaza. Poate ca noi avem de invatat multe de la ei. Ca indiferent de locul in care ne-am afla, putem sa fim oriunde. Si ca in oras putem gasi si marea. Pentru pescarusii mei, fie ca se afla in oras, fie ca se afla la mare, nu exista nicio diferenta. Ei stiu ca cerul e acelasi. Jocul de-a v-ati ascunselea printre nori il pot face oriunde...

Revolutia nu este o solutie

2010-05-17T21:41:00.001+03:00

Revoluţia nu este o soluţie

Dacă s-ar isca o nouă revoluţie, ne-am întoarce în trecut, de unde am plecat. Pentru a rupe acest lant, trebuie procedat altfel de această dată. Revoluţia minţii şi a sufletului este şansa noastra. Veţi spune că pasivitatea, ignoranţa nu sunt soluţii, ci că trebuie să ieşim în stradă să luptăm, să ne cerem drepturile şi că nu trebuie să mai îndurăm nedreptatea. Nici vorbă de pasivitate, de ignoranţă. Ne-am folosit prea mult timp de puterea trupului, trebuie să depăşim acest nivel. Nu suntem doar nişte simple primate. Forţa nu stă în pumnii noştri, în urletele gâtlejului nostru, în lama tăioasă a briceagelor noastre. Adevărata forţă stă în noi. Cum să schimbăm ceva dacă noi ca popor nu ne schimbăm? Dacă fiecare om ar încerca să se schimbe pe el, dacă fiecare om şi-ar acorda atenţie şi ar lucra cu el, lumea în care trăim ar fi alta. Schimbarea vine din interior către exterior, iar prin luptă, prin ieşitul în stradă, care oricum nu are niciun rezultat, încercăm să combatem efectul, nu cauza. Răul trebuie stârpit de la radacină, de la cauza. Ceea ce se întâmplă la ora actuală este o consecinţa a felului nostru de a fi, chiar dacă ne e greu să acceptăm asta. Exteriorul e clădit pe interiorul societaţii şi în momentul de faţă, societatea e şubredă, deznădăjduită.

Oameni buni, dacă consideraţi că o nouă revoluţie este soluţia, uitaţi-vă în trecut. Nu vă vine să spuneţi că oameni nevinovaţi au murit degeaba pentru cauza lor? Vărsare de sânge pentru cine? Pentru ce? Am ajuns în acelaşi punct mort, în aceeaşi gaura neagră. De această dată trebuie procedat altfel. Altfel cum? Fiecare dintre voi să îşi definească acest altfel şi să vadă dincolo de instinctul animal, să acceadă la o sursa mai evoluată de putere. Unui om care îţi vrea raul, dacă îi produci raul, îl produci şi în tine. Din rău nu are cum să se nască binele. Putem combate răul cu altfel de arme, de o alta natură, nu albe, ci cu unele total opuse. Ei ne conduc la nivel mental. Cu pumnii nu vom putea domina, vom putea decât distruge. Adevărata putere a omului stă în puterea mintii sale. Modul în care gândim, gândurile noastre, construiesc, modelează, conduc lumea. Suntem creatori. Pentru a schimba ceva trebuie să rupem lanţul, să rotim roata în sens invers, să ieşim din horă cu alte cuvinte. Avem conducătorii pe care îi merităm, noi ca popor. Suntem nemultumiţi pentru că ne fura, pentru că îşi bat joc de noi pe faţa, fără perdea. Dar uitaţi-vă în jurul vostru şi veti constata că mulţi trăiesc după aceleaşi considerente. Câti oameni nu fură, câţi nu trăiesc doar pentru îmbogăţirea materială? Legea atracţiei funcţionează într-un plan atât de subtil, încât nici nu ne dăm seama. Atâta timp cât vom fi angrenaţi în activităţi care să aibă ca scop suprem banul, doar partea materială, nu vom putea avea parte de linişte, siguranţa, pace, dacă nu ne preocupăm de aceste aspecte. În loc să lucrăm cu noi, să ne punem întrebări, să citim mult, să ne căutăm, să ne dorim cunoaşterea, alergăm după lucruri pe care le putem dobândi în această viaţă, pe care le putem cumpăra cu bani. Evident că banul este un mijloc de supravieţuire, nu contestă nimeni asta, doar că mulţi îi clădesc temple. Tot ceea ce se poate cumpăra cu bani nu ne poate provoca fericirea autentică, chiar dacă suntem tentaţi să credem că da. E doar o iluzie. Fericirea provine dintr-un alt loc, numit inimă, inimă care trebuie îngrijită şi toaletată zilnic. Asta vor ei. Să ieşim în stradă, să avem o vibraţie joasă, să ne consumăm energia cu ei. Au nevoie să se hrănească cu energia noastră şi să ne ţină mintea ocupată. Poate că cerem ceea ce noi la rândul nostru, ca popor, nu putem oferi. Aşă că trebuie să vedem fiecare greşelile din noi şi apoi pe cele ale altora. Şi nu este o utopie, o gândire idealistă. Este o realitate, soluţia care ne poate scoate din impas.

Aşa că fii schimbarea pe care ţi-o doreşti să o vezi în lume!

Naked soul

2010-05-17T00:52:00.006+03:00

Astazi vom vorbi pe scurt, cat sa puteti savura o cana de ceai, despre cosmetice si cum se realizeaza machiajul perfect. Intai vom incepe cu hidratarea sufletului, aceasta etapa este esentiala. Dupa ce am executat acest pas, putem trece la aplicarea unui strat uniform de fond de ten. Apoi aplicam putin fard pe valvule, un strop de ruj pe miocard si rimel pe artere. Si suntem gata de plecare. Incercam sa nu intram in contact cu alte suflete pentru a nu le lasa urme.

Si daca v-ati saturat si vreti sa mangaiati, sa imbratisati, sa sarutati toate sufletele care va ies in cale, fie doar pentru cateva zile, renuntati la a fi altcineva. Faceti in asa fel incat sa existe congruenta intre cum sunteti, cine sunteti si cum sunteti perceput. Atunci, riscul de a pata suflete se diminueaza considerabil.

*Una dintre retetele pentru hidratarea sufletului: un cocktail din ganduri pozitive, curate, optimism si iubire, consumat de cate ori doriti + o crema extrem de hidratanta din zambete :)

S-a furat ceasul

2010-05-07T15:43:00.005+03:00

O saptamana fara ceas

Vreau sa va propun ceva. Timp de o saptamana sa renuntati la ceas. La ceasul de la mana, de la mobil, de la computer, de la radio, de la cuptorul cu microunde, sa renuntati la absolut orice tip de ceas. Sa nu-i mai aruncati ochiade. Stiu ca o sa vi se para nebuneasca ideea si imposibil de pus in practica in conditiile in care multi dintre noi avem activitati ce presupun un termen limita. Stiu asta, dar mai stiu si ca un lucru devine imposibil daca noi il vedem ca fiind imposibil. Pentru aceia care chiar nu au cum sa faca acest experiment, exista o portita: sa incerce macar in weekend sa nu se mai uite la ceas. Deloc.

Si m-am gandit la cateva situatii practice, ca sa vedem ca este aproape simplu. Vrei sa te intalnesti cu o persoana. Contactezi persoana si ii spui sa plecati in acelasi timp din casa si sa va vedeti intr-un anume loc. Posibil ca cineva sa ajunga primul, nu-i nimic, asteptati. Sunt atatea lucruri de observat atunci cand astepti pe cineva, asa ca nici vorba de plictiseala. Vrei sa termini astazi de scris un proiect si de obicei iti zici ca pana la ora 20 trebuie sa fie gata. Iti dai si acum un termen limita, in mintea ta, ca pana dispare soarele de pe cer tu sa fi terminat de scris. Seful ti-a dat de facut un raport si in 2 ore trebuie sa fie gata. Apuca-te de treaba, valorifica clipa si nu amana, nu prelungi. Da tot ce ai mai bun din tine. Mobilizeaza-te si crede in tine. Uneori, timpul poate exercita o presiune asupra calitatii. Aoleo, mi-a zis sa termin in 2 ore!! Ce ma fac??? Si in 2 ore termini, dar asta nu garanteaza ca ceea ce ai facut este ceva bun. Sefii ar trebui sa se gandeasca mai bine ca un deadline isi poate lasa amprenta asupra calitatii.

Stii foarte bine ca dupa o anumita perioada de timp in care te trezesti la aceeasi ora, te poti trezi fara sa-ti mai programezi alarma, ceasul biologic o face pentru tine. Repetitia, obisnuinta sunt doua elemente care te ajuta sa evoluezi. Repetitia iti perfectioneaza tehnica, iar obisnuita iti arata ca facand des ceea ce ti se parea greu la inceput, acum pare usor si ti-a intrat in sange. Devine obisnuinta ceea ce faci des, aprofundezi. Obisnuinta e indeletnicirea pe care o capeti cand repeti mult si devine parte din tine. A nu se intelege gresit ca obisnuinta presupune stagnare, permanent inveti ceva nou cu care te obisnuiesti si nici nu e tot una cu rutina, caci rutina implica repetare mecanica, dar asta e cu totul alta discutie.

Revenind la timp si la experimentul nostru, daca acum cand citesti iti spui ca desi ai vrea sa incerci sa ignori timpul, de exemplu, job-ul nu iti permite, gandeste-te foarte serios ca nu traiesti pentru job-ul tau si incearca sa nu te mai uiti la ceas macar in timpul tau liber sau in concediu. Si poate dupa o perioada, ceea ce faci in timpul tau liber se va rasfrange si in celelalte activitati. Stii tu, devine obisnuinta.

E trist sa realizezi ca uneori ai spus ca nu ai timp sa asculti un prieten, sa iti vezi familia, sa iti pui intrebari, sa te plimbi in natura, sa calatoresti, sa te gandesti la altii, sa te odihnesti si cel mai trist, sa traiesti.

Chiar cred cu tarie ca tot ceea ce exista si se intampla acum, este pentru ca asa au vrut oamenii. Si daca vrem o schimbare, aceasta schimbare se va intampla cu siguranta.

Timpul oricum se comprima si ziua are 16 ore, nu 24. Si o sa se ajunga la un moment dat la ora 0.
Nu e mai bine sa exersam din timp cum este fara timp? Ca sa ne...obisnuim si sa ne demonstram ca putem. Ce ziceti?

Gandim iubirea ? Iubim cu sufletul sau cu mintea?

2010-04-18T16:44:00.003+03:00

Iubim cu sufletul sau cu mintea?
Ne gandim oare sentimentele? Negociem?
Cautam sa fim rationali in iubire?
E posibil? Iubirea se gandeste? Ne iubim? Ne iubim in ceilalti?

Fara imaginatie, fara fantezie, lucrurile ar fi plictisitoare. Mental traim momente, iubim persoane.

Daca iubim ceea ce gandim despre o anumita persoana, ne iubim propriile proiectii. Si oare ce inseamna sa iubesti? Sa cauti sa te regasesti in el/ ea sau sa il/o completezi?Pai sa privim lucrurile in felul urmator. Daca un puzzle ar avea toate piesele la fel, n-ar mai iesi nimic. Piesele trebuie sa fie diferite si sa se imbine perfect pentru a crea o imagine finala de ansamblu. Uneori suntem tentati sa confundam sentimentele. Analizam omul de langa noi, il bagam intr-o masinarie de scanat pentru a vedea daca corespunde asteptarilor, standardelor noastre. Si daca cu trecerea timpului persoana de langa noi se schimba, ce facem?

Valurile superficialitatii ne impiedica sa ajugem in larg. Noi facem surf si ne bucuram doar cand valurile sunt la inaltimea potrivita. Uitam sa ne bucuram de linistea apei si nici macar nu suntem curiosi sa ii aflam adancurile. Sau poate suntem, dar prea rar.

Multi oameni marturisesc ca iubesc mai intai mental, iar apoi, dupa o perioada de probe, daca personajul corespunde asteptarilor pe care le au, lasa culoar liber iubirii. Intrebati de ce nu pot iubi pur si simplu, fara sa cunoasca, au raspuns ca un om trebuie sa-ti placa pentru ceva. Daca stii care e acel ceva, ai dat deja un click mental . Nu poti sa-l iubesti pur si simplu pe el, omul, fara sa-l cunosti macar. Si daca nu-l cunosti si simti ceva mai special vorbim de atractie fizica. Si ca sa-i descoperi sufletul trebuie ca mai intai sa-ti placa altceva.

Povestea ideala: ne nastem din iubire, suntem iubire, atragem iubire, oferim iubire, primim iubire, ne imbatam cu iubire.

Extrem de important este si sincronul iubirii. Esential chiar. Partenerii isi aleg ritmul iubirii. Important este sa te sincronizezi cu cel de langa tine. El nu poate dansa step si tu vals.

Intai iubim mental si apoi cu sufletul? Exista in iubire explicatii? Il/ o iubesc pentru ca...? Si cand exista raspunsuri, il/o iubesc pentru ca... nu cumva iubim persoana (d)in mintea noastra?

Sunt cazuri in care vedem un diamant intr-o biata piatra si avem o perceptie total gresita. Atunci iubim mental, in imaginatia noastra.
Pana la urma cum iubim? Cu mintea sau cu sufletul? Cu amandoua? Gandim iubirea?

Aglutinare

2010-04-05T20:55:00.005+03:00

Noi, oamenii, ne-am indepartat de noi.

Din ce in ce mai multi si din ce in ce mai indepartati. Dezbinati. Dezradacinati. Candva sudati. Acum soldati care se gandesc doar la soarta lor, scopul pentru care au plecat la lupta fiind abandonat. Solitari.

Rabdare? Ascultare? Timp? Emotie? Traire? Empatie? Sprijin? Grija? Dedicare? Pentru ei, oamenii? Pentru noi, poate da.

EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.EU.tu.EU...
Iti suna cunoscut?

Atata timp cat te vei plasa pe tine in centru, nu te vei mai descoperi niciodata, pentru ca tu esti in toti ceilalti si trebuie sa vezi imaginea de ansamblu ca sa te poti repera pe tine, un gram de polen intr-un urias borcan cu miere.

Caramida peste caramida, asa se formeaza casa. In casa traiesc familiile. Familiile inseamna comunitate. Cineva vrea sa faca economie si din loc in loc, lasa cate o caramida lipsa. Casa se prabuseste. De la o caramida lipsa se distruge comunitatea.

De la un suflet inchis se inchide intreaga lume. Nu mai esti conectat. Esti doar un mobil cu bateria incarcata, dar fara acoperire. Esti mort. Orice apartine unui sistem. Orice sistem functioneaza bine inchegat, sudat. Dezbinati nu avem nicio sansa. Nicio sansa de supravietuire reala.

Inconstienta, neincrederea, haosul, frica, tradarea, amintirea, amaraciuna din tine te fac sa privesti altfel lumea, cu ochi de sticla, terni si goi.

Miscarea aripilor unui fluture intr-o parte a lumii poate provoca un taifun in alt punct al planetei, asta ne spune teoria haosului, "the butterfly effect".
O schimbare infima poate da totul peste cap, poate transforma lucrurile radical.

Gogosi de energie in miscare. Daca am fi impreuna, i-am putea face concurenta Soarelui.

Suntem sa fim impreuna.

2010-03-31T12:09:00.002+03:00

Iubim atunci cand ne iubim pe noi
Oferim atunci cand investim in noi
Avem rabdare atunci cand suntem rabdatori cu noi
Ne simtim bine atunci cand ne simtim bine cu noi
Suntem sinceri atunci cand suntem sinceri cu noi.

Uram cand nu ne iubim pe noi
Nu putem oferi cand suntem egoisti cu noi
Nu avem rabdare cand nu ne oferim timp noua
Nu ne simtim bine atunci cand nu suntem convergenti cu noi
Nu suntem sinceri atunci cand ne mintim.

Do you love me?

2010-03-29T13:06:00.005+03:00

Am un filmulet frumos de la Paul Olteanu pe care vreau sa il vedeti si voi. Nu va spun despre ce este vorba, va las sa descoperiti singuri. EnJoy!

Sa schimbam lumea

2010-03-25T19:50:00.009+02:00

Va propun sa schimbam lumea. Cum? Extrem de simplu! Gandind. Da, gandind. Gandul este o forta imensa, una dintre cele mai puternice arme pe care omul o poseda, desi de cele mai multe ori nu este constient de acest lucru.

Orice a fost intai un gand.

Oamenii acorda o foarte mare atentie aspectului fizic, isi modeleaza corpul, incearca sa manance cat mai sanatos, dar foarte putini sunt aceia care se ocupa si de sanatatea lor mentala. Ideal ar fi sa consumam zilnic o portie de salata de ganduri, ganduri pozitive.

Un exemplu care va poate arata cat de importanta este puterea gandului este experimentul facut de Emoto Masaru. El a pus apa in cateva vase ( apa pe care a inghetat-o) si timp de cateva luni a adresat unora cuvinte de iubire, multumire, fericire, iar altora cuvinte de ura, nemultumire, tristete. La finalul acestui experiment rezultatul a fost unul uimitor. Bolurile cu apa care au fost incarcate cu cuvinte pozitive au capatat forma unor cristale, iar cele care au fost incarcate cu cuvinte cu valenta negativa erau diforme.

Avand in vedere ca noi suntem 70-90% apa, imaginati-va ce impact au asupra corpului nostru si al mediului care ne inconjoara gandurile pe care le avem.

Mintea noastra nu sta locului nicio clipa asa ca aveti grija cu ce o hraniti.

Gandul este cea mai puternica unealta cu care ne putem sculpta si cu care putem crea lumea.

Avand in vedere ca inca de cand ne-am nascut gandirea ne-a fost modelata de catre tot felul de factori, familie, societate, media, ar trebui pe cat posibil sa nu incercam sa gandim "lucrurile" importante, ci sa le simtim, sa le traim.

Manipularea este prezenta peste tot in jurul nostru, miliarde de mesaje subliminale ne bombardeaza creierul la fiecare secunda. Gandirea e sanatoasa cand nu ne-a fost modelata, cand porneste de la simtire.

Sentimentele se oglindesc in ganduri, atunci cand gandurile sunt curate, clare, cand simtirea este congruenta cu gandul.

Indemnul meu este sa ganditi bine!

Just do it!

2010-02-22T20:59:00.005+02:00

De curand m-a intrebat cineva care este scopul pentru care am facut un anumit lucru. Sincera sa fiu, nu facusem acel lucru cu un scop anume si am simtit nevoia sa nascocesc ceva pe moment, de teama sa nu par ridicola spunanad „am facut-o pur si simplu”. E ca si cum ai vrea sa cunosti o persoana si esti intrebat de ce...nici tu nu stii, tocmai de aceea vrei sa o cunosti, ca sa afli. Unii nu pot intelege asta. Pun ratiunea pe primul loc si lasa abandonate sentimentele, simtirile. Atunci am realizat ca nu era niciun scop si ca de multe ori fac lucruri fara a ma gandi de ce le fac, ce am de castigat de pe urma lor, ce se va intampla dupa. Nu stiu daca e bine sau nu, ce stiu sigur e ca un scop precis de multe ori ucide ideile din fasa daca stai sa analizezi prea mult de ce vrei sa faci un lucru si unde va duce manifestarea acelui lucru. De multe ori explicatiile sunt de prisos, incercam sa ne dam singuri explicatii pentru ceva ce poate nu putem intelege. Incercand sa avem un rationament pentru orice riscam sa ne pierdem pe noi. Poate ca atunci cand incercam sa avem un scop la un moment dat nu ni se pare destul de multumitor si nu mai incepem ceea ce ne doream sa facem. Si poate ar fi iesit ceva bun, peste asteptarile noastre. In unele cazuri e bine sa stii in ce port vrei sa ajungi ca sa reusesti, doar ca atunci cand nu stii e bine sa pleci in cautarea lui. Sigur o sa-l gasesti pe parcurs.

Discutie

2010-02-11T16:29:00.003+02:00

Astazi am asistat la o discutie interesanta, intre un domn si o doamna, intr-o masina din Bucuresti. Discutia a pornit de la faptul ca o doamna de vreo 60-70 de ani a refuzat invitatia de a i se oferi un loc in masina, preferand sa stea in picioare. Dupa cateva secunde insa, s-a razgandit si s-a asezat. O doamna trecuta de 40 de ani a afirmat: "acum nu mai este vremea cand tinerii sa cedeze locul batranilor, tinerii sunt mai bolnavi ca noi. Eu cedez locul unui tanar pentru ca stiu ca vine ori de la serviciu, ori de la scoala unde a petrecut multe ore. Noi am fost o generatie norocoasa, acum sunt alte timpuri. Ei trebuie sa munceasca mai mult decat am muncit noi...". Domnul aproba si spunea ca si el cedeaza locul unui tanar. Doamna a mai spus un lucru interesant, ca adultii le pot oferi sfaturi, indrumari tinerilor, dar pot invata si foarte multe lucruri de la acestia, pentru ca ei vad lucrurile mult mai profund.

Back to basics. Back to us

2010-01-27T22:31:00.005+02:00

De cand nu am mai primit prin posta o scrisoare scrisa de mana? Preferam sa ne trimitem mail-uri. De cand nu am mai cautat raspunsul intrebarilor noastre in carti? Preferam sa rezolvam totul printr-un search rapid pe net. De cand nu am mai mancat in tihna ceva preparat de noi, fara sa ne gandim la diverse lucruri si fara sa facem altceva? Preferam sa dam iama in fast food-uri.

Ne folosim toti de aceleasi intrumente cu scopul de a ne usura munca si totusi ne plangem ca suntem plictisiti si ca nu mai avem timp. Oamenii spun adesea ca nu mai au timp, dar adevarul e ca nici nu
l-au avut vreodata. Timpul insa ii are pe ei prizonieri.

Intr-o societate in care ritmul de progres al tehnologiei este intr-o continua crestere, lucrurile esentiale devin din ce in ce mai demodate si uitate. Omul ii este recunoscator tehnologiei pentru ca aceasta i-a usurat viata, doar ca nu vede ca usor, usor devine si el un soft.

Tehnologia nu are sentimente, este ceva de care te folosesti pentru a-ti usura munca. Asa procedeaza si foarte multi oameni! Se privesc ca pe niste masinarii de care se debaraseaza cu usurinta atunci cand nu le mai sunt folositoare sau apare un alt model mai performant.

Naturalul e tot mai inlocuit cu artificialul, de la comportamentul omului, infatisarea sa, pana la mediul in care traieste. Vrem noi oamenii sa devenim niste roboti? Sa avem cateva setari si atat? Parca nu suntem departe de aceasta perspectiva sumbra. Cati oameni nu au facut din viata lor un altar muncii, implicit banilor?

Si relatiile dintre oameni s-au degradat. S-au indepartat de ei si apoi si de ceilalti. Au uitat sa isi bucure sufletul cu lucrurile frumoase, le-au modificat tot mai mult pana le-au adus la stadiul de automatisme.

Lucrurile care nu se pot cumpara cu bani ne fac cu adevarat fericiti. Aveti parte de aceste „lucruri”?

Frumos

2010-01-18T22:19:00.006+02:00

Ce mesaj, ce mesaj! SUUUUUUPERB! Enjoy!!

Inspiration or imitation?

2010-01-12T20:43:00.005+02:00

Tuturor ni se mai intampla ca la un moment dat sa ne mai inspiram din diverse surse, fie in materie de moda atunci cand vrem sa ne schimbam stilul, sa zicem, fie atunci cand preluam anumite idei, citate, motto-uri cu care ne identificam. Se intampla si e un lucru firesc pana la urma, uneori trebuie sa invatam de la cei mai buni. Insa e absurd ca de la o banala adunare sa se ajunga la o complexa ecuatie, adica inspiratia sa inlocuiasca imaginatia, creativitatea unui individ. Totusi, chiar si atunci cand te inspiri e bine sa adaptezi, sa vii cu amprenta ta personala. Cred ca v-ati saturat si voi de atatea trend-oite in jurul vostru. Bun, ce-i de facut? Sunt cativa pasi care ne pot ajuta:

1. Regula de aur: In primul rand, cel mai important, sa nu va ganditi la ceilati cand vreti sa purtati ceva! Va imbracati pentru voi, pentru a va simti bine. Hainele reflecta o parte din personalitatea voastra! Asta DOAR in cazul in care NU VA GANDITI LA PAREREA CELORLALTI!

In caz contrar, din start faceti un compromis intre cum ati vrea sa fiti si cum trebuie sa apareti in ochii lumii. Si ca sa va spun cinstit, niciodata, dar niciodata nu veti impaca si capra si varza. Asa ca scoateti-va din minte ideea de a va imbraca intr-un fel in care sa-i multumiti pe toti.

2. Stabiliti ce fire aveti (mai timida, mai temperamentala, poate vulcanica, sexy, jucausa, etc). Prin haine transmiteti un mesaj despre voi si poate uneori fara a va da seama macar, transmiteti un mesaj gresit.

3. Aflati ce va place sa purtati si in ce va simtiti foarte bine. In pantaloni, fuste, rochii, tricouri, blugi, adidasi, platforme, pantofi cu toc?

4. Gasiti-va piese vestimentare care sa va puna in valoare. Degeaba va place ceva daca nu va sta bine si nu va evidentiaza atuurile.

5. Adaptati-va intreg look-ul hainelor pe care va place sa le purtati! Parul si machiajul ajuta foarte mult.

6. Accesorizati si accesorizati! Accesoriile sunt precum condimentele in mancare, fara ele mancarea nu ar avea gust. Aveti insa grija sa accesorizati cu gust, fara sa incarcati tinuta!

7.Va puteti gasi o persoana publica (in spatele careia sta desigur o armata de oameni priceputi) cu care va indentificati din anumite puncte de vedere ( stil, alura) si incercati sa retineti anumite combinatii de croiuri, culori, tesaturi, fara a copia insa intreg look-ul.

8. Cand ajungeti in magazine, probati cat mai multe haine, chiar si pe cele despre care credeti ca nu va reprezinta sau nu va vin bine. Asa va educati ochiul si in scurt timp veti sti cu ce va sta bine si veti economisi timp la cumparaturi.

9. Daca tot va luati un insotitor la cumparaturi si simtiti nevoia sa va consultati cu el, macar luati o persoana care se pricepe si are gusturi bune. Altfel, mai bine mergeti singuri si va uitati cu atentie in oglinda inchipuindu-va ca acolo nu sunteti voi, ci o alta persoana, o persoana necunoscuta si va ganditi daca v-ar placea sa o vedeti aratand asa. Daca nu, inseamna ca nu e combinatia cea mai reusita.

10. Cumparati in special lucruri care nu se demodeaza si raman valabile in timp si pot fi combinate la nesfarsit.

Iar ca bonus, condimentati tinuta cu o doza mare de atitudine si de incredere.

Feel good!

2010-01-08T23:20:00.001+02:00

Sunt momente in viata in care mai calcam cu piciorul in groapa necazurilor si atunci, unele persoane care vor sa ne sprijine si sa ne ridice moralul ne spun sa nu mai fim tristi pentru ca altii trec prin necazuri mai mari. Oare gandirea asta e sanatoasa? Simte-te mai bine gandindu-te ca altora le merge mai rau decat tie? Nu pot sa cred ca uneori putem fi atat de meschini incat sa ne cladim starea de bine pe ideea ca altora le merge si mai rau.

Pana la urma intamplarile mai putin placute din viata noastra au rolul de a ne modela, de a ne face sa invatam ceva si sa devenim mai puternici, mai intelepti. Trebuie sa ne raportam la problemele noastre, nu la ale altora pentru ca asa nu vom rezolva nimic. Comparandu-ne iarasi nu rezolvam nimic, asa cum putem spune ca unora le merge mai rau, la fel de usor putem afirma ca altora le merge si mai bine si atunci ce facem? Ne intristam sau devenim depresivi? Daca ne-am detasa de probleme si le-am privi ca pe niste prieteni mai duri, care ne spun foarte direct unde gresim, ne-ar fi mult mai usor. In orice lucru rau exista si ceva bun.

Stirile pline de crime, violuri, furturi si tot ce e mai rau pe lumea asta vor sa ne arate ca altii o duc mai rau ca noi, sa ne induca o stare de bine si normalitate incat lucrurile negative, lucrurile cu o doza de agresivitate crescuta sa ni se para obisnuite la un moment dat. Si chiar daca pe moment avem impresia ca nu suntem chiar atat de loviti de soarta, cum ar spune unii, desi soarta ne-o facem noi, starea noastra de spirit este tot proasta. Asa ca aici trebuie schimbat ceva, la modul de a gandi si de a ne raporta la tot ce ne inconjoara. Bunatatea, linistea, bucuria, dreptatea, sinceritatea ne sunt buni aliati atunci cand vrem sa schimbam ceva.

Simte-te bine pentru simplu fapt ca existi, ca poti respira, ca poti citi acum aceste randuri, ca poti asculta muzica ta preferata, ca te poti plimba, ca poti simti iubirea intr-o imbratisare, ca poti simti caldura soarelui si lasa deoparte celelalte lucruri. De ce sa te concentrezi asupra lor cand poti face invers?

Alege sa te simti bine!

Salvat de clopotel

2010-01-06T22:48:00.003+02:00

Sunt convinsa ca cel putin o data vi s-a intamplat ca in perioada liceului sau a studentiei sa spuneti ca ati fost salvati de clopotel. Dar stiti voi oare de la ce vine aceasta expresie? Eu una am aflat de curand si nici prin gand nu imi trecea adevarata semnificatie.

Englezii, cunoscuti pentru prietenia stransa pe care o au cu anumite licori, in special cu wiskeyul si rachiul, faceau o mare greseala cand le consumau. Ei beau licorile in cesti din plumb, iar combinatia alcool-plumb era foarte toxica incat multi erau luati drept morti. Rudele si prietenii se asezau in jurul "mortului" asteptand ca acesta sa isi revina, ceea ce se si intampla de multe ori.

La inceputul secolului al 16-lea, pentru ca incepuse sa fie criza pe locuri de veci, sicriele vechi erau inlocuite cu unele apartinand unor persoane decedate de curand. Sicriele vechi erau deschise pentru ca osemintele sa fie depozitate intr-un loc si asa s-au descoperit multe zgarieturi de unghii pe interior. Realizand ca multi oameni au fost ingropati de vii, englezii au luat masuri. Si ce s-au gandit ei sa faca? Au legat de mana decedatului o sfoara cu un clopotel. Patrulele din cimitir supravegheau in permanenta clopoteii.

Nu v-ati fi gandit niciodata la o asemenea explicatie, nu-i asa? Si noi care credeam ca suntem salvati de clopotel. Se pare ca altii chiar erau salvati la propriu!

Povestioara

2010-01-05T12:11:00.006+02:00

Astazi o sa va spun o povestioara care a aparut in revista lui Oprah Winfrey, "O". Este vorba despre un experiment facut de cercetatori
intr-un acvariu cu pestisori aurii. Acesti pestisori au fost crescuti
intr-un acvariu incapator, pe mijlocul caruia se afla un geam de sticla,
impartindu-l in doua. De fiecare data cand micutii carasi vroiau sa treaca de geamul de sticla se opreau cu botul in geam. Azi asa, maine asa...pana cand pestisorii au priceput ca pe acolo nu se poate trece si s-au limitat la spatiul restrans pe care il aveau, fara sa mai incerce sa treaca dincolo. Dupa doar cateva luni cercetatorii au scos geamul care impartea acvariul. Si ce credeti ca au facut pestisorii?
Au inotat fericiti ca acum au un acvariu dublu ca dimensiuni si ca nimic nu ii mai stanjeneste? Nu. Pestisorii nu au facut absolut nimic si s-au comportat ca si cum geamul de sticla nu ar fi disparut. Pentru carasi geamul era inca acolo si limitele impuse de acel geam inca existau. Pestisorii devenisera prizonierii propriilor credinte si limitari.

Ne putem da seama ca asta nu se intampla doar in cazul pestilor...Si noi ca oameni ne limitam. Uneori poate din cauza fricii sau a incercarilor esuate.

Frica este elementul care distruge orice, o piedica pe care noi ne-o fabricam. Putem combate frica incercand, avand curaj chiar daca pe moment nu vedem nimic concret de care sa ne agatam, caci uneori nu trebuie sa stim exact cum vom ajunge intr-un loc, e suficient sa vrem si sa credem ca putem. Dupa mine, principalii dusmani ai oamenilor sunt: gandurile, teama si ei insisi.

Haideti sa nu procedam precum pestisorii din povestea noastra care au incercat sa treaca de cateva ori de bariera creata, renuntand intr-un final, iar atunci cand piedica a disparut si li s-a oferit ocazia de a fi liberi, abandonasera ideea de a incerca.

La multi ani!

2009-12-30T00:14:00.008+02:00

Dragii mei, pentru ca nu de putine ori am fost intrebata daca textele sunt luate de undeva, vreau sa va confirm ca textele de pe blogul meu sunt scrise de mine, la cele preluate, care sunt oricum putine (Paradoxul vremurilor noastre si cateva citate) specific sursa. In rest, sunt gandurile mele. Mi se pare si firesc sa fie asa. Cel putin asa vad eu lucrurile, ca pe blogul personal fiecare sa isi scrie propriile ganduri. Ei si acum ca am lamurit si acest aspect, sa ne auzim cu bine in noul an!

La multi ani fericiti si autentici!

Unde s-a ratacit spiritul Craciunului?

2009-12-27T15:09:00.011+02:00

Unde s-a ratacit spiritul Craciunului? sau cum ar spune Faith Hill
intr-o melodie de-a ei: "Where are you Christmas?"

In multe case miroase a sarmale, a cozonaci, lumea se plimba haotic prin magazine, e semn ca a venit Craciunul, nu?

Craciunul- ziua sfanta in care s-a nascut Iisus, zi plina de iubire si caldura, in care familiile se aduna sa petreaca timp de calitate impreuna. Oamenii incearca sa fie mai buni si mai toleranti cu cei din jur, reflecta asupra lucrurilor importante, mai spirituale. Cu regret spun ca asa stateau lucrurile in trecut. In prezent insa, lucrurile stau altfel. Sa vedem cum:

Produsul minune

2009-12-17T22:28:00.003+02:00

Garantam ca acesta va fi produsul anului. Cel care va revolutiona piata de desfacere! Trebuie neaparat sa-l cumparati!! Asadar, produsul despre care va vorbeam se numeste: MemoWash.

Iti spala creierul si te scapa de amintirile neplacute! Elimina orice strop de amintire, oricat de veche ar fi ea! Orice pata de stres, urma de constiinta ruginita! Memoria ta va arata ca noua! Imaculata, ca de bebelus!

MemoWash vine la pachet impreuna cu balsamul de inmuiat neuronii, facandu-i moi, ca de cashmir.

Toata lumea vrea MemoWash!

Paradoxul vremurilor noastre

2009-12-13T21:27:00.011+02:00

Foarte bun acest text. Prezinta lumea in care traim si ar fi pacat sa nu-l citim.

Octavian Paler - Paradoxul vremurilor noastre

"Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri
mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe
accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai
putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.

Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.

Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pana la luna si inapoi, dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.

Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.

Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul.

Am cucerit atomul,dar nu si prejudecatile noastre.

Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine.

Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte.

Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru
ca nu vor fi langa tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.

Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.

Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti
acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.

Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati!”

*se pare ca textul nu este al lui Octavian Paler si a circulat pe net cu numele acestuia.

Pentru zambareti

2009-10-02T14:00:00.003+03:00

Zambaretii sa dea click aici

Trecutul

2009-09-24T01:46:00.008+03:00

Trecutul e un fost prezent si uneori poate fi mai viu decat prezentul insusi. De noi depinde cat din trecut caram si in prezent.

Intre trecut si memorie exista o mare legatura, memoria fiind motorul acestuia. Ne-ar fi mult mai usor daca am putea alege ce amintiri sa pastram. Se pare insa ca acest lucru nu este posibil, cel putin nu prin metodele pe care le detinem si le putem folosi singuri asupra noastra. Poate hipnoza ar fi o cale de stopare a anumitor amintiri, insa nu ar fi o solutie tocmai buna sa fugim si sa nu ne asumam toate lucrurile care candva au fost parte din noi.

Fara trecut ne-am simti goi, ca si cum fiecare zi ar fi una noua. Probabil ca in cazul acesta am trai lucrurile cu o mai mare intensitate, asta pentru ca nu am avea la ce ne raporta. Si e mai bine sa percepi un lucru fara a-l privi din prisma altor experiente anterioare.

Trecutul ne arata unde am gresit, cat de mult am evoluat. El este o cutie a amintirilor pe care o putem deschide oricand si pe care o putem inchide atunci cand este cazul, pentru ca altfel exista riscul de a ne afecta si existenta actuala.

Nesiguranta viitorului apare atunci cand experientele pe care le-am trait ne-au lasat zgarieturi pe suflet. Aici intervine teama de a face o noua incercare. Lasand trecutul acolo unde ii e locul, am putea avea parte de o noua experienta, chiar daca merge in aceeasi directie.

In asta consta secretul reusitei. Debaraseaza-te de trecut, lasa-l in urma, pentru a putea trai ceva nou in fiecare zi. Orice experienta e unica, iar daca noi o comparam cu o alta asemanatoare, riscam foarte mult sa ii reducem sansele de a se materializa in deplina libertate. Ofera-i prezentului tau libertatea de a trai, nu-l mai tine incatusat!

Trecutul poate fi o temnita a prezentului, iar prezentul o trambulina catre viitor.Visele sunt proiectiile gandurilor noastre, pe care uneori nu le constientizam si ajungem intr-un moment in care ne intrebam: "de ce mi se intampla mie asta?" Poti fi convins ca un gand de-al tau sau ceva ce ai facut a atras acea intamplare. Pentru ca nimic nu se petrece la voia intamplarii, iar coincidente nu exista.

Mintea omului este o masinarie foarte complexa, insa omul nu i-a descoperit inca toate functiile.

La inceput nu cunosteam foarte multe despre telefoanele mobile, computere si nici ele nu posedau foarte multe functii. Foloseam telefonul strict pentru a suna pe cineva, pe cand acum acesta poate fi considerat un mini-computer. Daca inainte eram coplesiti de cele cateva aplicatii pe care le avea, acum le utilizam pe cele mai noi cu o mai mare usurinta si ne dorim ca tehnologia sa avanseze si mai mult.
Asa stau lucrurile si cu mintea noastra. Stim ca suntem capabili sa gandim, sa actionam, sa luam decizii, sa ne imaginam lucruri, insa ne refuzam ideea de a ne controla, ghida mintea, lacasul tuturor gandurilor noastre.

Cu timpul, vom fi uimiti si totodata mahniti ca nu am reusit sa ne dam seama ce mecanism minunat suntem si cat de mult putem lucra cu noi. In prezent, nu prea admitem nici macar ideea ca ne-am putea modela daca am vrea.

Karma ma gandesc ca e feedback-ul actiunilor si gandurilor tale. What goes around, comes all the way back around.

Gandindu-ne ca prezentul va fi candva trecut si totodata viitor, sa avem grija cum traim!

Motor.Action!

2009-09-04T00:38:00.005+03:00

Fiecare interpreteaza un rol in filmului propriei vietii. Unii sunt blanzi, calzi, luminosi, sinceri, buni , darnici, sensibili, altii trufasi, lacomi, invidiosi, rai, egoisti, nepasatori. Apoi din plictiseala si uzura, rolurile se mai schimba. Sunt actrita vietii mele, esti actorul vietii tale. Si mai mult decat atat, ne putem regiza intreaga viata.

Azi pot sa rad, chiar daca sufletul are buzele inclestate si se scalda intr-un rau, pot sa zbor chiar daca aripile mi-au fost taiate, pot sa visez chiar daca ei imi zic ca nu e bine sa o fac. Si pot sa fac si invers, atunci cand sufletul are buzele inclestate si se scalda intr-un rau, sa plang, sa nu pot zbura, desi am aripi, sa nu visez desi pot sa o fac. Aleg totusi primul rol.

De ce sa ma limitez? Limitele ni le punem singuri, mintea noastra ne pune piedici si capcane, de care trebuie sa ne ferim, sa nu cadem in ele. Asa ca e mai bine sa ii lasam culoar liber fericirii, ca sa ii facilitam drumul catre noi. Fara prejudecati, resentimente, regrete, sa ne descatusam mintea si sa o lasam ghidata de inima. Sa ajunga pe ce meleaguri vrea ea, nu noi. Cand suntem actorii vietii noastre, uneori ne distribuim in roluri gresite. Rolurile bune cu siguranta pun intr-o lumina buna pe oricine. Si inca o data, personajul pozitiv este cel apreciat.

Orice scenariu e posibil, dar nu oricare e bun. Chiar sta in puterea noastra sa ne trasam drumul propriilor ganduri, care devin apoi fapte. Daca doar gandind atragem lucruri, punandu-le pe o foaie si vorbind despre ele, imaginandu-ne ca au prins viata, deja le-am dobandit. Asa ca daca stiti ca nu sunteti regizori tocmai buni, mai lucrati cu voi sau lasati-i pe altii sa va indrume.

P.S: aveti grija ce rol va alegeti sa jucati!

:)

2009-08-25T15:05:00.003+03:00

Faceam ordine prin computer si am dat peste cateva maxime, cugetari, citate interesante:

• take the chance to fall, but hope for the chance to fly
• everyone plans for tomorrow, but tomorrow is promised to no one
• courage doesn’t always roar. sometimes courage is the little voice at the end of the day that say I’ll try again tomorrow
• dream as you’ll live forever. Live as if you’ll die today.
• friendship- is like pissing your pants, everyone can see it, but only you can feel it’s true warmth
• when you look deep into the pockets of universe you never know what you will find, because stars don’t shine in singular places, open up your mind’s eye
• you get what you give
• true best things in life are unseen, that’s why we close our eyes when we kiss, cry and dream
• intalnirea a 2 persoane e ca si contactul a 2 subst chimice: daca este vreo reactie, amandoua sunt transformate. (Carl Jung)
• don’t let yesterday use up to much of today
• heal the past, live the present and dream the future
• don’t believe everything you think
• always be yourself because people that matter don’t mind and the people who mind, don’t matter

Cutremur

2009-08-21T12:45:00.003+03:00

Ma tot intreb cum ar actiona unele persoane in timpul unui cutremur. De exemplu doctorii in timpul unei operatii, cei care danseaza intr-un club sau acasa (nici macar nu stiu daca ar realiza :P), actorii in timpul unei piese de teatru, cei care se afla la volan...sau prinsi in ipostaze nu tocmai placute, de ex atunci cand se relaxeaza cu o baie cu muuulllta spuma. Mi-as dori sa fie in fiecare zi cat mai multe cutremure! Da! Ale mintii, desigur.

Fericire autentica

2009-08-13T21:40:00.003+03:00

Multi aleg sa inoate in valurile placerilor, se limiteaza la asta si atat. E ca si cum ai bea posirca toata viata sau whiskey la 4 dolari sticla si nu stii cum e gustul autentic. Cu putina economie ar fi posibil si raportand la viata, la relatiile cu oamenii, tot la fel se intampla. Unii vor mult si prost, altii vor putin si bine, unii mult si bine, doar ca e mai greu de obtinut o asemenea combinatie. Depinde de noi cum ne pozitionam pe axa dorintelor si ce asteptari avem. In primul rand de la noi si apoi de la ceilalti. Suntem ceea ce gandim, vorbim, dorim, ne imaginam, mancam, visam.

Prietenia

2009-07-23T03:04:00.012+03:00

Nimeni nu stie unde, cum si de ce incepe, cand si de ce se termina sau daca a existat cu adevarat. Prietenia a inceput sa semene din ce in ce mai mult cu un mit.

Patru consoane, 5 vocale. La prima vedere, un cuvant consistent. Daca incepi o analiza mai profunda, lucrurile parca devin incetosate.

Incepi sa te intrebi daca chiar stii ce inseamna macar notiunea de prietenie, daca ai gustat din ea si de cate ori si daca a fost real sau doar in imaginatia ta, pentru ca mintea este atat de trufasa incat te poate induce in eroare si poate crea serioase conflicte intre Tine si tine.

Ce, nu-mi zice ca cea mai gustoasa cearta nu a fost cea cu tine! Nu te-as crede. Te poti infrupta din ea in permanenta pentru ca e nesfarsita.

Oare cel mai bun prieten al omului e chiar el insusi? Nu ne-am putea fi dusmani? Pentru ca ne schimbam atat de des si ne cunoastem atat de bine slabiciunile, incat ne-am putea face rau mai mult decat oricine altcineva. Dar, cum noi vrem sa fim buni, ii lasam pe altii sa o faca. Pe...prietenii nostri. Cum??? Imposibil ai zice! Prietenii sunt acele minunate fapturi care sunt alaturi de tine mereu, iti vor doar binele si ar face orice pentru fericirea ta. Chiar crezi asta? Bine, poate se intampla sa ne raneasca, dar sigur nu in mod voit. Hmm... Bun. Omului nu-i place singuratatea, se teme de ea ca de dra....goste. Intalneste cateva persoane, cu care apoi iese, vorbeste, le asculta, le da sfaturi, iar dupa o perioada pretinde ca le cunoaste si tocmai asta e motivul pentru care se inteleg asa grozav si sunt prieteni. Aici am vrut sa ajung. Daca te intreb cine esti, o sa-mi zici ca nu stii nici tu prea bine, mai ai multe de aflat despre tine, esti intr-o continua evolutie si nu te cunosti in totalitate. Aha deci. Dar uite pentru ce sunt buni prietenii. Ei te cunosc!!!

Avem 10 degete la maini. Bine, uneori pot fi si exceptii si atunci ne imaginam doar. Daca ar trebui sa ni se taie cate un deget pentru fiecare prieten (adevarat) din viata, cu siguranta ne-ar mai ramane cel putin o mana. Si cu o mana tot ne-am descurca.

Cunostinta, companie, amic, tovaras, prieten. Cam asta ar fi ierarhia. Fiecare categorie, pe rand, poate fi insotita de urmatoarele: de iesit, de baut, de pierdut timpul, pur si simplu, de suflet. Ah, nu, cea din urma poate fi insotita doar de prieten. El e cel care iti alina sufletul si te asculta cand ai nevoie, oricand, la orice ora.

Prieteni iti sunt aceia care atunci cand au pe cineva, isi fac timp sa te vada intre 2 cafele si-o pauza, nu se multumesc sa te vada doar in poze si sa iti citeasca gandurile pe diverse site-uri personale, nu iti impartasesc secretele in medii virtuale, ci vor sa te priveasca, sa iti auda timbrul vocii, sa-ti simta parfumul, sa vada cum pupilele ti se dilata atunci cand iti povestesc o grozavie.

Prietenia, ca si iubirea, a devenit un cuvant rostit de multi cu foarte mare usurinta. Bine, aici conteaza si sistemul de referinta al fiecaruia. Un om banal, blazat se multumeste si atrage lucruri si oameni asemeni lui si e in stare sa-l numeasca prieten pe orice trecator care-i zambeste frumos si care il ajuta sa se ridice daca se-ntampla sa se impiedice si sa cada si pleaca mai departe. Ei bine, prietenii daca te ajuta, nu pleaca mai departe, iti raman alaturi, asteptand sa se iveasca ocazia in care sa iti poata fi utili si sa te sprijine.

Un prieten anticipeaza, desluseste starea ta de spirit, nefiind nevoie sa-i spui prea multe, o simpla privire si deja stie prin ce treci.
Comunicarea in prietenie este esentiala, e temelia acesteia. Adevaratii prieteni isi vorbesc fara cuvinte.

Desigur, mai exista si prieteni in adevaratul sens al cuvantului. Poate sunteti norocosi si dati peste ei.:)

(eu ma consider norocoasa)

Adio, te-au iubit!

2009-06-26T22:53:00.008+03:00

Sunt oameni care dupa ce trec in nefiinta au parte de o mare recunoastere din partea tuturor. Munca lor de-o viata este pusa pe tapet in cateva minute de stiri si cateva ore de dezbateri tv, chiar zile. Alfel, cat timp erau in viata, erau criticati, aspectele neplacute sau poate chiar inventate din viata lor erau aduse in prim-plan, incat munca cu care se prezentau in fata celorlalti ramanea undeva in umbra. Dupa moarte, toate aceste lucruri sunt sterse cu buretele si persoana decedata este ridicata in slavi. Cat cinism!

Poate ca ar fi cazul sa fie apreciati si iubiti cat sunt in viata, zic si eu. Dupa e prea tarziu. De parca ar fi o rusine sa ii arati celui de langa tine cat de mult valoreaza si cat de mult il apreciezi. E exact ca atunci cand ai luat o decizie gresita si cu timpul te gandesti cum ar fi fost daca, dar nu mai poti face nimic pentru ca nu te poti intoarce in trecut.

Daca oamenii s-ar sprijini intre ei, nu ar mai ajunge sa recurga la anumite metode de a uita anumite lucruri, nu s-ar mai izola, nu s-ar mai consuma atat si poate ar avea o viata mai buna si ceva mai lunga. Poate ca lipsa tuturor acestor factori: iubire, atentie, apreciere le-a dus soarta pe un alt fagas, impingandu-i sa ia decizii gresite.

Sa apreciem tot ce exista la momentul potrivit.

*Randurile pe care le-am scris nu sunt neaparat despre M.J, avem si noi artistii nostri care au beneficiat de acelasi tratament. Trist. Si mai trist e ca tratamentul acesta li se aplica si celorlalti oameni, in general. De multe ori neglijam persoane care merita, crezand ca avem suficient timp la dispozitie...dar uneori s-ar putea sa fie prea tarziu.

Impresii-impresii

2009-06-24T21:03:00.006+03:00

Zilele astea am strabatut Bucurestiul in lung si-n lat. In anumite zone chiar am avut sentimentul ca ma aflu in alt Bucuresti, mult mai linistit, enigmatic, vrajit, dar apoi cand m-am intors in valtoarea de oameni, credeam ca am vizitat o alta tara.
Oamenii chiar schimba locul in care traiesc. Pamantul respira prin sufletele lor, iar daca ele sunt mucegaite, aerul devine din ce in ce mai greu, mai apasator si ii ramane impregnata o energie haotica pe care vrem nu vrem, trebuie sa o infruntam.

Dintotdeauna mi-a placut sa observ ceea ce se petrece in jurul meu, sa fiu atenta la detalii. Astazi, plimbandu-ma, mi-am dat seama pentru a nu stiu cata oara ca drumul pe care il ai de parcurs este de mii de ori mai frumos atunci cand muzica iti inunda auzul si esti tu cu gandurile tale, nefiind nevoit sa ii asculti pe ceilalti. E si o metoda buna de a nu te aborda nimeni :)), de a nu auzi ultimele barfe, comentariile ieftine ale celorlalti, etc.

Apoi, cu castile-n urechi, poti pleca la o plimbare in parc. Nu-nteleg de ce oamenii prefera sa mearga din locuintele lor in alte locuri ingradite, in spatii inchise. Sau alt aspect, de ce atunci cand vor sa faca miscare alearga pe trotuar? Ca sa-si imbacseasca plamanii? Trebuie sa mai repiram si noi, oameni buni! Si nu prin asfalt!

Si ajuns in parc, se mai intampla sa vezi in jurul tau multa iubire. Da! Si cata iubire am vazut azi, parca n-as fi vrut. Doi "indragostiti", stand in picioare pe marginea lacului, lume in jur. Ea de vreo 40-50 de ani, rotunjoara bine, cu un fizic dezordonat, el de vreo 30, pricajit, parca mai avea putin si se rupea in bratele ei care ii imbratisau trupul. Nimic prea iesit din comun pana acum. Dar ea isi baga mainile in pantalonii lui, el ii pune mana pe fund, incearca sa ii ridice bluza, netinand cont de cei care treceau, multi fiind si copii. Si se mai zice ca tineretul e imoral! La un sarut pe strada sunt persoane care se revolta si le atrag atentia indragostitilor ca iubirea se consuma acasa. Dar de ce nu se gaseste nimeni sa le faca morala si adultilor? Sau daca ei sunt adulti isi permit orice? Uneori am impresia ca cei care critica o fac cu o urma de regret, de invidie.

Si-am mai vazut multe, printre care si un porumbel ud care mi-a atras atentia. Mergea pe o creanga, isi pierduse tot farmecul, toata gratia, arata precum o cioara asa zgribulit. Niciodata nu mi-as fi imaginat ca un porumbel ar putea arata astfel, pentru ca eu, ca si ceilalti, sunt tentata sa vad doar latura frumoasa a lucrurilor.

Home

2009-06-05T23:35:00.003+03:00

Puteti vedea acest film dand click aici

Premiera mondiala a filmului a avut loc astazi, in 50 de tari, de Ziua Mondiala a Mediului.

În Bucureşti, documentarul "Home" va rula în cinematografele Hollywood Multiplex şi Movieplex Cinema Plaza.

Metric- Help I'm alive

2009-05-31T00:12:00.003+03:00

Metric- Sick muse

2009-05-30T23:56:00.007+03:00

Sa refuzi sa primesti...

2009-05-26T15:22:00.003+03:00

Sa refuzi zambetul sincer al cuiva, caldura sufleteasca pe care e dispus sa ti-o ofere, alinarea, intelegerea, intelepciunea...sa refuzi sa primesti clipa de tacere, dialogul privirilor...si totusi, ai un ideal la care ravnesti insetat...ti-e sete, dar alegi sa ramai uscat.

Te lamentezi si totusi te multumesti sa ramai un puzzle descompus. Prin prisma trecutului vezi si viitorul. Ti-l poti doar imagina. Ti-ai dori ceva si iti imaginezi ca oricum nu vei obtine ceea ce visezi, lucrul la care speri...

Te legi la ochi cu valul ignorantei, al fricii, al neincrederii si treci pe langa lucrurile bune. Si culmea, iti pleci privirea asupra lucrurilor care te deranjeaza si-ti spui: "Asa e lumea!". Dar tu cum esti? Nepasator.

Iti creezi un scut cu care vrei sa te aperi, dar uneori poate infrunti ceea ce trebuie sa accepti. Esti prizonierul propriei temnite.

Vei ramane acel puzzle fara o piesa intreaga viata. Daca refuzi sa primesti...

Esoteric agenda- un film care trebuie VAZUT!

2009-05-23T22:56:00.002+03:00

Esti ceea ce mananci

2009-05-05T15:31:00.011+03:00

Am avut de facut un filmulet pt facultate (de fapt mai multe, dar sunt in lucru) si initial am vrut sa fac unul despre moda...am si facut, dar mi-am dat seama ca sunt alte subiecte care ar trebui mai mult discutate.

E la moda sa mananci sanatos! Mi-e si greu sa mai folosesc expresia asta "e la moda", e deja un cliseu, moda a devenit mai mult o strategie de marketing...deci e bine pentru tine sa mananci sanatos!

Filmuletul se numeste "Esti ceea ce mananci" si chiar e adevarat. Recunosc ca inainte nici eu nu aveam un regim sanatos alimentar, dar datorita unor persoane am invatat unde greseam si cat de mult conteaza o alimentatie sanatoasa pentru minte, trup si suflet. Se cunoaste diferenta! Trebuie doar sa vrei!

Nu o sa o mai lungesc prea mult, asa ca...enjoy!

Cumparaturi istete

2009-04-13T11:27:00.006+03:00

Circulă mai nou această strategie, numită "shopping isteţ". Ce presupune?
Noi, cumpăratorii, să fim mai cumpătaţi şi să investim banii în ceea ce avem nevoie. Cu adevărat!

Shopping-ul isteţ nu este legat strict de haine, nici vorbă! În realitate este o aşa-zisa regulă pentru unii dinainte de a se fabrica această criză. Ştii sa cumperi ceea ce iţi trebuie şi ţi se potriveşte, nu te alegi cu un depozit în propria-ţi casă! Un exemplu foarte bun sunt franţuzoaicele care işi achiziţioneaza lucruri in funcţie de personalitatea şi nevoile pe care le au.

Shopping-ul se încadrează în categoria noilor boli ale secolului în care trăim. Simţim nevoia să apelăm la diverse stimulente, să ne refugiem în diverse activităţi care ne bucură oarecum pe moment,dar imediat după revenim la starea iniţială.

Cumpăra ceva cu plăcere, pentru că ai nevoie şi pentru că iti place ţie, nu altora!

Ora Pamantului

2009-03-26T13:35:00.006+02:00

20:30 - 28 martie

Stinge si tu lumina si orice alta sursa de curent!

2009-03-10T01:06:00.003+02:00

Un filmulet superb

by

http://www.wimp.com/truelove

Autentic sau fals

2009-03-04T22:25:00.007+02:00

Nu stiu daca ati sesizat ca foarte multe haine din anumite colectii sunt pure imitatii ale originalelor apartinand designerilor consacrati. In momentul in care va cumparati o haina o faceti pentru ca va place sau sunteti constienti de faptul ca este o imitatie si va activati fashion radarul in cautarea unui fals perfect?

O hainuta cu personalitate in care ne sta bine consider ca e mult mai pretioasa decat o copie. Care e ideea? Atunci cand cauti sa-ti cumperi copii ale unor haine pe care poate nu ti le permiti, cam dispare amprenta proprie. Si asta pentru ca vrei sa ai acel ceva si te pacalesti putin, iti faci iluzii. Daca este o copie (poate nici nu stii) si o cumperi pentru ca pur si simplu iti place si nu urmaresti un scop anume, sa ai un obiect care imita altceva, e admisibil. Dar ca sa zici ca iti cumperi lucrul acela pentru ca tu stii ca este o copie, oficial te poti numi ingamfat, infatuat, increzut, megaloman, fudul sau cum vrei tu sa-i zici, e acelasi lucru.

Ca si calitate a materialelor, a executiei nu exista termen de comparatie. Este greu sa imiti calitatea, sa transpui pretiozitatea intr-un buget mult mai scazut. E adevarat, brandul are greutate, costa, dar totul se lucreaza cu o precizie milimetrica pentru ca "dascalii" modei nu-si permit sa faca haine doar de dragul de a le face si de a avea ce sa vanda. Pentru ei aspectul si calitatea produsului fac parte din acelasi pachet.

Cat despre originalitate in fals, nu cunosc notiunea. Daca e un fake, uneori se incearca schimbarea unor elemente ca sa nu semene in totalitate si cam asta ar insemna pentru unii "originalitatea" in fals. Care nu exista...asa ca...in orice faceti cautati in voi inspiratia si apoi mergeti in directia dezvoltarii acesteia. Ca si intr-o ecuatie, exista mai multi termeni, iar in final se ajunge la solutie.

2009-02-27T21:32:00.004+02:00

La moda e sa ai

răbdare

calm

înţelegere

Sa ai răbdare, sa nu accelerezi mereu ritmul lucrurilor...avand răbdare obţii ce vrei si ce este bun pentru tine si ştii sa apreciezi. Avand înţelegere ajungi sa cunoşti, sa vezi totul mult mai profund, pentru ca eşti deschis. Calmul este dovada stapanirii de sine, e liniştea pe care o simţi cand eşti cu tine si te simţi bine.

Designeri romani

2009-02-27T21:08:00.005+02:00

Haine superbe, frumos croite, idei originale si te intrebi de la ce casa de moda celebra sunt si constati ca numele au iz romanesc...sau nu, dar cel putin sunt ai nostri tineri designeri. Razvan Ciobanu, Kinga Varga, Lena Criveanu, Laura Olteanu, Wilhelmina Arz, Elli Laslean, Cristina Nichita, Agnes Toma, Catalin Botezatu, Irina Schrotter, Rita Muresan si multi altii.

Ar trebui sa ne incurajam propria economie si tinerii designeri, care sunt foarte talentati si sa nu mergem mereu in aceleasi locuri pentru a ne procura hainele sau sa le vanam doar pe cele care apartin brand-urilor foarte cunoscute in intreaga lume. Putina incredere, putina rabadare si vom descoperi lucruri senzationale care ne vor face sa ne simtim speciali si multumiti cu noi.

Accepta

2009-01-26T21:08:00.005+02:00

Oamenii nu trebuie condamnati, judecati pe baza aspectului fizic, pentru ca acesta este dobandit la nastere, nu este o optiune. Inca de cand aparem pe lume suntem frumosi, inteligenti, ne nastem cu un intreg "pachet" de calitati pe care singuri decidem daca le fructificam sau le abandonam.

Materialele trec sub acul masinii de cusut. Daca si noi am putea proceda la fel cu defectele noastre, ar fi minunat.

De-a lungul timpului au aparut diverse sex-simboluri. Frumusetea este in prezent un atu la mare cautare, mai ales pentru cei aflati in lumina reflectoarelor. Dar de cele mai multe ori frumusetea lor este faurita din bisturiu si pensula de machiaj. Oamenii obisnuiti se desconsidera si tind sa aiba modele la care sa aspire.

Si celebritatile sunt tot oameni, fac aceleasi lucruri doar ca in schimb au in spate o "mica" armata de stilisti care se asigura ca imaginea lor este mereu impecabila, cel putin la evenimente. Pentru ca in viata de zi cu zi, atunci cand sunt surprinsi in poze, tot glamour-ul dispare si chiar si asa, unii tot transmit ceva.

Frumusetea este cea cu care ne nastem sau este produsul finit al tuturor metodelor de infrumusetare? Marilyn Monroe, chiar si acum un sex-simbol, daca nu suferea anumite interventii chirurgicale (despre care nu multi stiu), mai reprezenta un model, un ideal de frumusete?

Si ce este frumusetea cand pentru fiecare dintre noi are alta reprezentare? O percepem in mod diferit. Si totusi cum putem ajunge la un numitor comun, incat frumosul meu sa coincida cu frumosul celui de langa mine si tot asa?

Probabil ca persoanele care sunt frumoase nu doar fizic sunt percepute asa de catre toata lumea. Probabil...Mai mult ca sigur.

De unde ti-ai luat-o?

2009-01-19T00:09:00.004+02:00

Nu e vorba in niciun caz de o iesire violenta. Este acea intrebare pe care cu siguranta o auzim cu totii foarte des atunci cand ne achizitionam ceva. Asta in cazul in care eticheta nu este la vedere, nu prea vizibila, intrebarea nemaiavandu-si locul.

E ok sa te intereseze acest aspect atunci cand chiar iti place respectiva piesa, stilul, dar, (pentru ca mai mereu exista si un dar), nu e deloc ok sa pui aceasta intrebare ca sa certifici calitatea produsului sau sa il poti aprecia in functie de pretul sau.

Unii oameni nu pot doar sa admire, ci trebuie sa treaca la pasul urmator, prin a-si pune intrebari...

Voi fiti mai originali, chiar si in materie de intrebari.

Poseta # pantofii

2009-01-15T23:55:00.003+02:00

Poseta si incaltamintea nu sunt surori gemene!

Nu cred in reguli, sabloane, dar chiar se poate evita asortarea atat de bine gandita. Este mult mai placuta ochiului asocierea de culori. Folositi culorile in garderoba voastra asa cum folositi condimentele in mancare. Aceeasi importanta o au si culorile. Si pentru ca rezultatul sa fie unul reusit, acestea trebuie sa se combine intr-un mod placut, sa se completeze.

Fiti plini de viata si deschisi la nou!

Citate- moda

2009-01-11T16:49:00.012+02:00

Asa este privita moda:

"Moda isi pierde valoarea, stilul este etern".

(Yves Saint Laurent)

"Numai mintile stralucite isi pot permite stilul simplu".

(Stendhal)

"Diferenta intre stil si moda este calitatea".

(Giorgio Armani)

"Moda nu este ceva care exista numai in rochii. Moda este in cer, pe strada, moda este legata de idei, de viata, de tot ceea ce ne inconjoara".

(Coco Chanel)

"Moda nu este nimic altceva decat o epidemie bine dirijata".

(George Bernard Shaw)

"Moda ne condamna sa facem multe prostii, cea mai mare dintre ele este ca ne transforma in sclavii ei".
(Napoleon Bonaparte)

"Moda este in acelai timp fluture si omida. Fii o omida supusa in lumina zilei si un fluture bezmetic in intuneric. Nimic nu poate fi mai monoton decat un miriapod si nimic mai adorabil decat un fluture. exista rochii care se tarasc si rochii care flutura. Fluturele nu va zbura la cumparaturi, asa cum nici miriapodul nu se va tari alenea la bal".
(Coco Chanel)

Voi cum o vedeti?

Test de personalitate

2009-01-09T11:38:00.003+02:00

Iti place sa te asculti, sa iti dezvolti propria personalitate, propriile gusturi fara a te lasa ghidat de variantele care ti se ofera? Ei bine, pe jumatate ai trecut acest test.

Vrem sa credem ca suntem unici (chiar suntem), ca parerea noastra cantareste mai mult decat a altora si ca ne insusim doar ceea ce este bine pentru noi. Atunci de ce ne lasam dictati de anumite lucruri care ni se impun in mod inconstient, incat ajungem sa credem ca si noi gandeam la fel? Pentru ca inca suntem slabi si nu comunicam foarte bine cu noi, ne temem de momente de liniste in care am putea afla cine suntem si ce vrem.

Sa incepem din momentul acesta schimbarea (care este echivalenta cu cunoasterea) si sa eliminam stimulii care ne sunt oferiti pe tava, modelele.

Cum vrem sa fim originali daca aproape toti urmam aceleasi reguli? Reguli care se schimba de la an la an...daca intr-un moment ajungem sa ne identificam cu ceva, atunci anul viitor cum putem fi altcineva? E adevarat ca omul este o fiinta schimbatoare, dar atunci cand ajungi la tine, la esenta ta, ce rost are sa vrei sa incerci si altceva cand e mai bine sa dezvolti ceea ce ai aflat deja.

Daca tu deja ai urmat toti "pasii", esti declarat posesorul unui nemaipomenit cadou, personalitatea.

In- Out

2009-01-02T12:48:00.009+02:00

Se pare ca avem multi specialisti in domeniul modei care ne-ar putea da la orice ora sfaturi despre cum ar trebui sa ne alegem hainele, cum sa potrivim culorile, etc...dar stau si ma intreb de ce putini sunt aceia care stiu cum ar trebui sa fie un om. Am eu o vorba ca un om ar trebui sa valoreze mult si atunci cand e gol. Intr-adevar, haina il ajuta pe om, dar omul e cel care o pune in valoare, ci nu invers.

Presupun ca ati observat cel putin de vreo cateva ori persoane foarte bine imbracate, cu dichis, dar care fiind goale pe dinauntru nu pot purta ca atare ceva frumos la exterior. Ca sa primesti ceva, trebuie sa stii sa oferi, ca sa poti ajuta pe cineva, trebuie sa te ajuti pe tine, ca sa poti arata bine la exterior trebuie sa arati bine si in interior. Cam greu pt unii...

La la fashiON

2009-01-02T03:37:00.010+02:00

Si in materie de muzica exista o moda si ma voi referi acum la cea a pieselor destul de "tinere", dar foarte frumoase, care beneficiaza in acelasi timp si de texte bune si de videoclipuri bine realizate.

Katy Perry- Thinking of you

Lily Allen- The fear

Alphabeat- What is happening?

The Kooks- Always where I need to be

Polarkreis 18 - Allein Allein

Snow Patrol- You coul be happy

Amy Winehouse- Tears dry on their own

Babyshambles - You Talk

Sara Bareilles - Love Song

Paramore- Crushcrushcrush

Until June- Sleepless

Cauta-te, cunoaste-te, gaseste-te, afirma-te!

2009-01-02T03:35:00.001+02:00

Acest blog nu este dedicat exclusiv modei, pentru ca moda este doar un ingredient cu care trebuie sa "ne condimentam", ci nu "alimentul" de baza, cum ar crede probabil unii.

Asa cum ochii sunt oglinda sufletului, hainele sunt oglinda...personalitatii. Personalitatea este cel mai important aspect care trebuie conturat, iar ca un lucru sa poata fi conturat, este absolut necesara existenta unei schite...si acum ne punem intrebarea: ce este de fapt o schita? Este produsul felului nostru de a fi, a ideilor, sentimentelor pe care le avem...deci, pentru a porni la drum, trebuie sa ne intrebam intai cine suntem si ce vrem.